Cenusa si zapada (Ashes and Snow, 2005)

„Daca vii cu mine in clipa aceasta minutele-ti vor deveni ore, orele-ti vor deveni zile, iar zilele-ti vor deveni o viata… ….” am disparut in urma cu exact un an. 

 In acea zi, am primit o scrisoare. 

Ma chema sa ma intorc in locul in care a inceput viata mea cu elefantii.
Te rog sa ma ierti ca linistea dintre noi a fost neintrerupta timp de un an. 

Aceasta scrisoare rupe aceasta liniste. 

Ea marcheaza prima din cele 365 de scrisori ale mele, catre tine. Cate una pentru fiecare zi de tacere.
Niciodata nu voi mai fi eu insumi, decat in aceste scrisori. 
Ele-mi sunt harti ale caii pasarii. 
Si sunt tot ce stiu eu, ca este adevar. 
 Iti vei aminti totul…. Totul va fi ca inainte.”
...

„De cand mi-a ars casa din temelii, vad luna mult mai limpede. 
M-am uitat la toate Eden-urile, care s-au prabusit in mine. 
Am vazut Eden-urile pe care le tineam in maini, dar le-am lasat sa plece. 
Am vazut promisiuni pe care nu le-am tinut, dureri care nu au fost adevarate, rani pe care nu le-am vindecat, lacrimi pe care nu le-am varsat, am vazut morti pe care nu i-am jelit, rugaminti carora nu le-am raspuns, usi ce nu le-am deschis, usi ce nu le-am inchis, iubiri lasate in urma… si visuri ce nu le-am trait.
Am vazut tot ce mi s-a oferit, ce n-am putut accepta, am vazut scrisorile pe care le-am dorit, dar niciodata nu le-am primit, am vazut cine as fi putut fi, dar niciodata nu voi deveni.
Aceste scrisori sunt scrisorile mele catre voi….. 
 Inima mea e ca o casa veche, ale carei ferestre nu au fost deschise de multi ani. 
Dar acum aud ferestrele deschizandu-se…
Imi amintesc relatia dintre tata si fiu…si savoarea… mi-o amintesc…si zgomotul piersicii…
Imi amintesc orice… 
Dar nu-mi amintesc ca vreodata sa fi uitat. 
 Aminteste-ti visurile…!
Pe masura ce urmaresc savana elefantilor, cu cat mai mult ascult, cu cat sunt mai deschis, cu atat ei imi amintesc cine sunt. Fie ca ingerul elefantilor sa-mi auda dorinta, sa colaboreze cu toti muzicantii orchestrei naturii… 
 Vreau sa vad prin ochii elefantilor. 
Vreau sa joc dansul care nu are pasi. 
Vreau ca eu sa devin dansul…
Nu-ti pot spune daca esti destul de aproape sau de departe, de linistea dupa care tanjesc, uitandu-ma la figura ta. 
Probabil ca daca fata ta ar putea sa se intoarca spre mine, acum, mi-ar fi mai usor sa refac figura pe care credeam ca am pierdut-o. Mie insumi.
Din pana, foc…din foc, sange…din sange, os…din os, maduva… din maduva, cenusa…din cenusa, zapada…..
Nu conteaza ce scrie pe hartie… conteaza ceea ce e scris in suflet. Asa ca, arde scrisorile si imprastie-le cenusa in zapada. 
La marginea raului, cand vine primavara si zapada se topeste. 
 Iar cand raul revarsa, intoarce-te la malul raului si citeste din nou scrisorile mele, cu ochii inchisi. 
Lasa cuvintele si imaginile sa-ti spele trupul precum valurile. Reciteste scrisorile, cu mana palnie la ureche. 
Asculta cantecele Edenului…
Pagina… cu pagina…cu pagina.

Zboara pe traiectoria pasarii… Zboara…”

(-textul de la karyn.ro)