"Lupul de stepa" - Hermann Hesse

"Cum să nu fiu un lup de stepă şi un sihastru jerpelit în mijlocul acestei lumi, cînd din toate ţelurile ei nu împărtăşesc nici unul singur, cînd nu sînt părtaş la bucuriile ei! 

Nu pot rezista multă vreme nici la teatru, nici la cinematograf, nu pot să citesc nici un ziar, rareori mai citesc cîte o carte modernă, nu pot pricepe plăcerea şi bucuria pe care oamenii speră să le afle în trenurile şi hotelurile aglomerate, în cafenelele pline pînă la refuz, cu muzica lor languroasă şi penetrantă, în barurile şi varieteurile elegante şi luxoase ale marilor oraşe, la expoziţiile mondiale, plimbîndu-se pe corso, audiind prelegerile destinate celor însetaţi de cunoaştere, frecventînd marile 50 terenuri de sport — toate aceste bucurii accesibile şi mie, la care mii de oameni se îmbulzesc în zbaterea lor, rămîn neînţelese, neîmpărtăşite de mine. Iar tot ceea ce se întîmplă cu mine în rarele mele ore de bucurie, tot ceea ce pentru mine înseamnă plăcere, eveniment, extaz şi înălţare, rămîne necunoscut celorlalţi oameni care caută şi îndrăgesc toate acestea cel mult în operele poetice, căci în viaţă consideră asta drept o nebunie.
Şi într-adevăr, dacă e ca lumea să aibă dreptate, după muzica aceasta din cafenele, amuzamentele acestea în masă, aceşti americani care se mulţumesc cu atît de puţin, dacă e ca toţi aceştia să aibă dreptate eu sînt cel care nu are dreptate, atunci eu sînt nebun, atunci eu sînt într-adevăr un lup de stepă, aşa cum însumi mi-am spus adesea, un animal rătăcit într-o lume străină şi neînţeleasă, un animal care nu-şi mai află nicăieri sălaş, aer şi hrană."