.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 30 septembrie 2016

- reflexii in oglinda


O..."exteriorizare" pe masura exaltarii mele sufletesti.
Pentru mine, tarmul marii este o aluzie la spatiile imense de dincolo de cele pe care le percep...>:D<

( septembrie la mare)
initiativa : Sorin

joi, 29 septembrie 2016

miercuri, 28 septembrie 2016

- miercurea...cuvintelor


"Spațiul interior, o „ultima frontieră” rar explorată, pentru că „aici” nu există nici sunet, nici imagine, nici gând, nici scop. Mai curând pare a fi un „nimic” care ne sperie, care aduce a încremenire, a lipsă de sens. De aceea preferăm activitatea, fuga în exterior, zgomotul, stimularea, orice... numai să fie „ceva”. „Suntem” activitate, de dimineaţă până seara, din Crăciun până în Paşte şi nu avem timp să ajungem, odată, „acolo”. Cu reflexul întărit al acestui ultramaraton nu mai privim în noi înşine, nu ne mai ascultăm, nu ne mai putem afla „aici”. Pentru că nu este simplu să asculţi „nimicul” după atât zgomot. Pare plictisitor şi ineficient, mai ales pentru că este nevoie de spaţiu şi de timp pentru a reveni... „aici”."

(Matei Georgescu)


marți, 27 septembrie 2016

luni, 26 septembrie 2016

Azi...62 de ani


"A fi, a fi, a fi, cu disperare a exista peste limite; tristețe, nenorocire, fericit, zdravăn și gata oricând să începi totul de la început, a fi cu îndârjire, a trăi atâta timp cât ceea ce este scump în tine e viu ca pământul pe care nimeni nu-l poate opri să existe unic și uriaș în Univers.” 

( Nichita Stănescu)





sâmbătă, 24 septembrie 2016

despre lacrimi


"Lacrimile sunt poarta de legătură a sufletului și a divinului din noi, cu Dumnezeu. Lacrimile de bucurie, ne îmbălsămează sufletul și dăruindu-ne bucurie pentru viață, în timp ce, lacrimile de tristețe, ne eliberează sufletul de nemulțumiri, neliniști, griji, decepții și frici – atunci când înțelegem prin ele – non sensul ”plângerii de milă” sau al victimizării…
Experiența suferințelor spălate prin lacrimi de tristețe, sunt menite să ne dea imboldul de a ne ridica atunci când suntem căzuți și a ne da puterea să merge mai departe, fără a mai privi înapoi. Ele ne arată calea spre adevăr:
– fie prin a ne schimba convingerile prin care ne hrănim nemulțumirile;
– fie prin a nu ne mai amăgi și minții prin asumarea inconștientă a durerilor fizice; psihice și sufletești, ajutându-ne să ne învingem rezistență la schimbare;
– fie printr-o nouă atitudine ce ne călăuzește conștiința la o altă altitudine;
– fie printr-o nouă lecție de viață ce ne aduce o nouă abilitate și o nouă abordare față de viață și cei din jur."



vineri, 23 septembrie 2016

joi, 22 septembrie 2016

Nod 23

"Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit, –
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.
Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!"



miercuri, 21 septembrie 2016

- miercurea ...cuvintelor


Cine a ajuns în zona de reciprociate a ușii inspre/dinspre un bloc de marmură, și-a încercat să treacă...n-a ajuns niciodată dincolo.
Și-n pragul acesta, s-a incapațânat să vadă la nesfârșit frumusețea înmărmurită a clipei.



marți, 20 septembrie 2016

pe/trecere

Să celebrăm...ceea ce am ridicat - o arcă de trăiri, în care fiecare am descărcat măcar o emoție în fiecare bucată de simțire bătută pentru întregirea acesteia.
Am trecut împreună cele trei praguri - întâmpinarea, dialogul și-acum ne aflăm pe ...trecere ( ca despărțire).


Și-apoi... vom aprinde alte torțe !

sâmbătă, 17 septembrie 2016

marți, 13 septembrie 2016

vineri, 9 septembrie 2016

"Elegia tacerii" - de Federico Garcia-Lorca

"Tacere, unde iti duci
cristalul tau aburit
de rasete si cuvinte,
si suspinele pomului?
Cum cureti, tacere,
roua cantecului
si sonorele pete
pe care mari indepartate
le lasa pe imacularea
senina a mantiei tale?
Ranile cine-ti inchide
cand peste campuri
vreo batrana fantana
darda inceata-si implanta
in cristalul tau urias?
Unde te duci daca-n amurg
te ranesc clopotele
si-ti sfarma incremenirea
stolurile de strigaturi
si marea larma-aurita
pravalita pe-albastri
munti hohotind?

Vantul iernii
iti sparge in tandari azurul,
si-ti taie dumbravile
tanguirea tacuta
a vreunui rece izvor.
Unde-ti asezi mainile
intalnesti ghimpele rasului
sau fierbintea izbitura
de barda a patimii.
Daca te duci catre astre
tiuitul solemn
al pasarilor albastre
rupe marele echilibru
din ascunsul tau craniu.

Fugind de sunet,
tu insusi sunetul esti,
spectru al armoniei,
fum de tipat si cantec.
In noptile intunecate
tu vii sa ne spui
cuvantul nemarginit,
fara suflare si buze.
Sfredelita de stele
si coapta de muzica,
unde iti duci, tacere,
durerea extraumana,
durerea de-a fi prizoniera
in capcana de sunete,
acum, cand pe vecie iti este
izvorul tau sfant infundat?

Tulburi de ganduri
azi undele tale tarasc
cenusa sonora,
durerea de-odinioara.
Ecourile tipetelor
ce s-au dus pe vecie.
Zgomotul indepartat al
marii, mumificat.

Daca Iehova a adormit,
urca la tronu-i stralucitor
sparge-i in cap
un luceafar stins
si sfarseste definitiv
cu muzica eterna,
armonia sonora
a luminii si, intre timp,
intoarce-te la obarsia ta,
unde in noaptea eterna,
inainte de Dumnezeu si de timp,
izvorai linistita."


( - pictura: Salvador Dali, The Broken Bridge and the Dream, 1945)

miercuri, 7 septembrie 2016

- miercurea ...cuvintelor



"Dacă pămîntul pe care mergi, pe care-l calci fără să te gîndeşti la el - durere încorporată în paşi ca cerul în ochi - ai simţi deodată că suferă din pricina ta, fiindcă paşii tăi sunt grei; dacă ai simţi înlăuntrul lui ca o durere fără de expresie aparentă - ce-ai face: ai merge înainte sau te-ai opri?"


("La Medeleni" -  Ionel Teodoreanu)

vineri, 2 septembrie 2016

Arlette Carrein Ceramics

joi, 1 septembrie 2016