- Marcel Proust

„Aş fi vrut să pot consacra mai multă forţă unui asemenea adevăr; îmi era exterior, pentru că nu-i găsisem încă un loc în sufletul meu. Am vrea ca adevărul să ne fie dezvăluit prin semne noi, nu printr-o frază, o farsă care semăna cu cele pe care ni le spu­sesem de atîtea ori noi înşine. 

Obişnuinţa de a gîndi ne împiedică uneori să simţim realul, ne imunizează împotriva lui, îl face să pară tot gîndire. 

Orice idee poartă în ea negarea ei posibilă, orice cuvînt, cuvîntul contrariu.”