.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 2 august 2016

- Marcel Proust

„Aş fi vrut să pot consacra mai multă forţă unui asemenea adevăr; îmi era exterior, pentru că nu-i găsisem încă un loc în sufletul meu. Am vrea ca adevărul să ne fie dezvăluit prin semne noi, nu printr-o frază, o farsă care semăna cu cele pe care ni le spu­sesem de atîtea ori noi înşine. 
Obişnuinţa de a gîndi ne împiedică uneori să simţim realul, ne imunizează împotriva lui, îl face să pară tot gîndire. 
Orice idee poartă în ea negarea ei posibilă, orice cuvînt, cuvîntul contrariu.” 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu