"Anotimpurile
au disparut aproape.
Era numai o amăgire-a Spiritelor
Eterului.
Vii nu putem să fim
o clipă doar, pe fugă, doar un zvâcnet
mai lung ori scurt.
Ori suntem vii, ori suntem morți, scrânciobul
nu poate dăinui dincolo de eterna
zglobia vârstă a copilăriei.
Acum începe lin ciclul stagnării.
Își luară anotimpurile rămas bun
fără salamalecuri, fără pompă, obosite
de-ocolurile lor. Nu vom mai fi
triști, fericiți, păsări de zi sau noapte.
Nu vom mai ști măcar
ce-nseamnă-a ști și a nu ști,
ce-nseamnă a trăi, aproape sau deloc.
Să nu ne grăbim însă, restul
o să-l vedem odată întâmplat."
(foto by Julien Dufau)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu