.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

miercuri, 13 iulie 2016

Neville Goddard


"A-l vedea pe Iisus sau pe David ca pe un personaj istoric înseamnă a vedea adevărul relativ la slăbiciunea sufletului tău. Tu trebuie să vezi mai degrabă ceea ce reprezintă personajele decât personajele înseşi. Acest lucru este adevărat pentru fiecare poveste din Scriptură, pentru că fiecare episod va avea loc în tine. Personajele Iisus, David, Avraam şi Moise nu sunt decât personificări ale unor stări de conştiinţă eterne pe care le vei întâlni pe fiecare în parte, pe măsură ce mergi spre trezirea finală, aceea de a fi Dumnezeu Însuşi. 
A vedea pe Iisus, Avrram, Moise, Iacov sau oricare din personajele Scripturii ca pe nişte oameni în carne şi oase care îţi sunt străini şi există doar în istorie, înseamnă a vedea adevărul adaptat la slăbiciunea sufletului tău pentru că până nu are loc revelaţia, vei fi incapabil să rezişti puterii luminii revelaţiei. 
Nu există nimic mai dificil decât faptul de a renunţa la o idee fixă, în special la una religioasă sau politică. 
Fiindcă te-ai născut într-un anume grup religios, mama ta te-a învăţat ceea ce a fost şi ea învăţată la rândul ei de mama sa. Şcoala şi biserica pe care le-ai frecventat confirmă spusele mamei tale şi tu crezi că personajele din Scriptură au trăit în timp şi spaţiu şi au lăsat în urma lor o consemnare a existenţei lor fizice- ceea ce nu este deloc adevărat. Acestea sunt toate revelaţii ale unei drame eterne care are loc în interiorul tău., pentru că adevărata ta fiinţă este minunata ta imaginaţie umană. 
Am fost întrebat de multe ori dacă eu cred că a existat vreodată un om pe nume Iisus şi am răspuns întotdeauna: „Nu cred.” Cândva am crezut aceasta însă nu mai cred în existenţa istorică a niciunui personaj din Scriptură, pentru că eu îi percep ca stări personificate. 
Hristos, înţelepciunea şi puterea mea creativă, este cel care a fost uns şi numit David. 
Uită-te la lume astăzi şi întreabă-te dacă nu suntem cu toţii nebuni, când ne omorâm şi ne înşelăm unul pe celălalt şi când de fapt nu există celălalt. 
Rugăciunea înseamnă toţi să fim Una deoarece suntem Una. Oamenii nu îşi dau seama că suntem o singură fiinţă. 
Nimic nu te poate aduce la conştientizarea acestui fapt decât revelaţia fiului către Tată. 
Dacă îl vezi pe Iisus ca pe un personaj istoric, este aşa pentru că nu ai curajul să înfrunţi lumina revelării adevărului. 
Ştiu că atunci când am cunoscut-o, totul în mine s-a prăbuşit.
Ni se spune că în final toate construcţiile se vor prăbuşi. 
Aceste construcţii sunt structurile minţii în care trăim. 
Credinţa în existenţa lui Iisus ca personaj istoric este o construcţie de acest gen; credinţa în existenţa Bibliei ca fapt istoric, la fel. Privite din afară ca biserici şi catedrale, ele sunt frumoase însă ele se vor prăbuşi în tine în zilele cele din urmă. Şi din rămăşiţele lor ceea ce este permanent se va ridica, pentru că de atunci încolo nu vei mai trăi prin prisma vreunei credinţe exterioare. 
Vei şti că totul se petrece din interior.
Uită tot în ceea ai crezut anterior- insa nu uita cuvântul adevărului. 
Ştiu că este greu să renunţi la a crede în existenţa Scripturii. Cunosc faptul că Biblia nu este adevărată din punct de vedere istoric ci este adevărată din punct de vedere etern. 
Faptele consemnate acolo sunt eterne şi vor fi experimentate de toţi. 
Scriptura este o revelare a adevărului care aduce cu el atâta certitudine încât nu poate fi negat. 
Cei care au scris Biblia nu au scris o poveste seculară; ei au scris o poveste divină sau sacră care este eternă. 
Nu este ceva care s-a petrecut în trecut sau care se va petrece; punctul culminant a fost atins şi este atins în orice clipă. 
Iisus din Scriptură este aici în seara aceasta." 

2 comentarii: