.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 7 iunie 2016

Ne me quitte pas






"Nu mă părăsi
Trebuie să uiți,
Totul poate fi uitat,
Tot ce-i dus deja,
Să uiți vremea
Neînțelegerilor
Și timpul pierdut
Căutând să știi cum
Să uiți acele ore
Care ucideau uneori
Cu lovituri de întrebări
Inima fericirii,
Nu mă părăsi

Eu îți voi oferi
Perle de ploaie
Aduse din țări
Unde nu plouă niciodată,
Voi săpa-n pământ
Chiar după moartea mea
Pentru a acoperi trupul tău
Cu aur și lumină,
Voi face un tărâm
Unde dorul¹ va fi rege,
Unde dorul va fi lege,
Unde tu vei fi regină,
Nu mă părăsi.

Nu mă părăsi,
Îți voi inventa
Cuvinte fără sens
Pe care tu le vei înțelege,
Îți voi vorbi
Despre acei îndrăgostiți
Care și-au văzut de două ori
Inimile lor înflăcărate,
Îți voi povesti
Povestea acestui rege
Mort pentru că nu
A putut să te întâlnească,
Nu mă părăsi.

Am văzut adesea
Focul reaprins
Al vechiului vulcan
Pe care îl credeam prea bătrân,
Se pare că sunt
Tărâmuri arse
Care încă dau grâu
Ca într-un aprilie roditor,
Iar când vine seara,
Pentru ca cerul să fie aprins
Roșul și negrul
Nu se mai unesc,
Nu mă părăsi.

Nu mă părăsi,
Nu mai vreau să plâng,
Nu mai vreau să vorbesc,
Ci mă voi ascunde
Ca să te privesc
Dansând și zâmbind
Și să te ascult
Cântând și apoi râzând,
Lasă-mă să devin
Umbra umbrei tale,
Umbra mâinii tale,
Umbra câinelui tău,
Nu mă părăsi"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu