.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 5 mai 2016

"Nostalgia" (1983) - Andrei Tarkovsky




"Ce strămăș vorbește prin mine?
Nu pot trăi în același timp în minte si în trup.
De aceea nu reușesc să fiu o singură ființă.
Mă simt o infinitate de ființe în aceeași clipă.
Răul cel mai mare al vremurilor noastre e că au dispărut marii maeștrii!
Drumul spre inima noastră e adumbrit.
Trebuie să ascultăm vocile care ne par fără sens.
Cu toții să ne umplem ochii și urechile cu lucruri ce stau la baza unui vis măreț.
... 
Dacă vreți ca lumea să meargă înainte trebuie să ne dăm mâinile.
Trebuie să-i punem laolaltă pe cei ziși "sănătoși" cu cei numiți "bolnavi".
Hei, voi, sănătoșilor?!
Ce înseamnă sănătatea voastră?
Toți ochii omenirii privesc prăpastia în care ne năpustim cu toții.
Libertatea e inutilă, dacă nu aveți curajul să ne priviți în față, să mâncați cu noi, să beți cu noi, să dormiți cu noi!
Tocmai acești așa-ziși "sănătoși" sunt cei care au adus lumea pe buza prăpastiei.
Omule, ia aminte!
În tine, apa, focul și apoi cenușa,iar oasele în cenușă!
Oasele și cenușa!
...
Ajunge cu faptele mari, cele mărunte rămân.
Societatea să se unească din nou, și nu așa fragmentată cum e.
Ajunge să privim natura pentru a înțelege că viața e simplă.
Să ne întoarcem de unde am plecat , în punctul în care voi ați apucat pe drumul greșit.
Trebuie să ne întoarcem la fundamentele vieții.
Fără să murdărim apa!
Ce fel de lume e asta, dacă un nebun vă spune că trebuie să vă fie rușine de voi înșivă?!"


Un comentariu: