 |
Sau poate mi-e sacul cu concepte cam puținel, iar cuvântul nu mi se lasă ușor așezat în poveste.
Lângă Carmen, bine spus - doamna miercurii fără cuvinte ( și nu numai)- nu m-am mai jenat de tăcerea mea.
Intuindu-mi izolarea mi-a deschis prin această rubrică, ușa spre lumea ei invitându-mă să învăț din realitatea ei.
Multumesc, Carmen!
Încă mai bântui prin blogul tău, cu recunoștință pentru fiecare informație, pentru fiecare imagine din casa ta, masa ta și felul elegant al aranjamentelor din grădina ta, chiar si al călătoriilor tale.
M-am legat cu visul de tine ca în timpul ce mi-a mai rămas să imi îmbunătățesc imediata-mi realitate.
Cu dragoste, recunoștință si respect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu