.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 19 aprilie 2016

Curtea interioara, uneori - de Alina Pachitanu

”Uneori nu mai aud pasarile la fereastra,
ele stau in curtea interioara
toate formand un stol mare
deasupra pavilimentului ars de soare.
Toata umbra lor imi infunda timpanele si curge apoi
in jos spre stern, despicandu-l.
Atunci inima iese pe afara ca o gramajoara de mucegai
si se-nghesuie fricoasa inapoi printre coaste
ca un bagaj pe care uiti sa il faci cand nu pleci.
Inima nu doare,
constati dupa mult timp
dupa atat de mult timp
in care tot atat de mult
ai trecut pe langa sute de alte inimi,
inimi mai vechi, mai noi,
ca pasarile care se aduna in stol
pe care nu le mai auzi,
care doar te umbresc.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu