.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 15 aprilie 2016

Ce rol ai tu în nefericirea ta?



Motto: "Ceea ce oamenii trebuie sa sacrifice este suferinta lor: nimic nu este mai dificil de sacrificat. Un om va renunta la orice placere mai degraba decat sa renunte la propria sa suferinta" (George Ivanovitch Gurdjieff).

“- Aici e randul pentru sacrificii?
– Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra veti fi a 853-a.
– Oh, doamne… Si cand va ajunge randul meu?
– Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?
– Pe mine, totul in numele dragostei. Dumneavoastra?
– Tot pe mine, in numele copiilor. Copiii sunt totul pentru mine!
– Ce ati adus ca jertfa?
– Viata mea personala. Numai copiii sa-mi fie sanatosi si fericiti. Absolut totul le dau lor. M-a cerut un barbat frumos in casatorie si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa? Am renuntat laserviciul indragit, pentru ca era departe de casa. M-am angajat ca bona la o gradinita de copii pentru ca ai mei sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!
– Oh, va inteleg atat de bine. Eu vreau sa sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra, intre mine si sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie. In viata mea, de asemenea, a aparut un alt barbat, dar… Ce bine ar fi daca sotul ar pleca primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca plange! Asa traim…
Usa se deschide si o voce striga: 852, intrati!
– Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata! Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.
853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul. Din cabinet iese 852.
– Ei? Ce v-au spus? Au luat jertfa?
– Nu… Aici, se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au trimis sa ma mai gandesc.
– Cum? Si de ce? De ce nu imediat?
– Oh, draga, ei m-au intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor aprecia sacrificiile mele pentru ei“. Ei mi-au spus: “Stati jos si uitati-va la ecran”. Iar pe ecran era un film ciudat! Despre mine. Parca copiii mei crescusera. Fiica mea se casatorise in tinuturi indepartate, iar fiul ma suna o data pe luna, de parca era fortat s-o faca, nora vorbea printre dinti. Eu ii zic: „Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”. Iar el imi raspunde: “Mama, nu te mai amesteca in viata noastra, pentru numele lui Dumnezeu! Ce, nu ai ce face?“. Si ce puteam eu sa fac altceva, cand toata viata numai de ei m-am ocupat. In zadar oare m-am straduit?
Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.
– Oh, acum e randul meu. Dumnezeule, m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!
– Intrati, luati loc. Ce doriti sa jertfiti?
– Relatia.
– Claaar… Sa vedem.
– Asta este. Uitati-va, ea este in general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e proaspata. Ne-am cunoscut in urma cu sase luni abia.
– De ce ati jertfit-o?
– Pentru mentinerea familiei.
– A cui, a dumneavoastra? Сe, e nevoie s-o mentineti?
– Da! Sotul are o amanta, de mult alearga la ea, minte tot timpul, nu mai am nervi si puteri.
– Si dumneavoastra cum stati?
– Eu? Ce sa zic… a aparut in viata mea un alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.
– Deci, noua relatie ati adus-o drept jertfa?
– Da, pentru a salva familia.
– A cui familie? Ati spus ca sotul are o alta femeie. Dumneavoastra – alt barbat. Unde vedeti familie?
– Ei si ce? Potrivit pasaportului suntem inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.
– Deci, sunteti multumita de toate?
– Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumita? Eu plang tot timpul, sunt ingrijorata!
– Dar sa schimbati pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?
– Bine, noua relatie nu este atat de serioasa, asa, mai mult ca sa-mi petrec timpul. In fine, nu-mi pare rau de ea.
– Ei bine, daca dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai putin. Dati incoace jertfa.
– Mi s-a spus ca aici, la dumneavoastra, se pot viziona filme despre viitor. De ce nu-mi arati si mie?
– Filmele aici sunt diverse. Pentru unii despre viitor, pentru altii despre trecut. Pentru dumneavoastra avem sa va prezentam prezentul. Vizionare placuta!
– Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, chiar arat in halul asta? Minciuni! Eu sunt ingrijita.
– Acesta e sufletul dumneavoastra proiectat pe exterior.
– Cum chiar asa? Umerii lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand…
– Asa arata oamenii cand sufletul lor plange.
– Dar cine e baietelul acela? E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!
– Nu stiti, nu-i asa? Acesta este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.
– Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!
– Si in suflet este un copil si se lipeste ca de mama sa.
– Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage de mine.
– Deci, nu dumneavoastra de el, ci el trage de dumneavoastra?
– Stiti, am invatat din copilarie ca femeia trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai hotarata. Ea trebuie sa conduca familia, sa fie si ghid pentru sot!
– Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si mangaie, il si iarta.
– Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar acolo, pe ecran arata asa de vinovat si parca e gata s-o stearga, iar eu inca il iubesc!
– Desigur, desigur, asa si se intampla: baietelul mamei se va juca in nisip si se va intoarce acasa la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei, bine, filmul a luat sfarsit. Sa incheiem sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?
– Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat viitorul?
– Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de prezent, „copilasul” o va lua la sanatoasa, daca nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate nicaieri. In general, va gasi „copilul” o cale de a iesi de sub fusta mamei sale. Vrea si el sa creasca.
– Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?
– Dumneavoastra stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”! Mai mult decat o sotie.
– Nu! Imi place sa fiu femeie iubita!
– Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi femei iubite, chiar deseori. Deci? Sunteti gata sa sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?
– Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.
– Desigur, desigur. Noi va dam timp sa va mai ganditi.
– Dati si sfaturi?
– Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.
– Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?
– Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misterioasa, dorita. Acestei Femei barbatii ii daruiesc flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.
– Da? Credeti ca ma va ajuta?
– De obicei, ajuta. Asta in cazul in care alegeti sa fiti Femeie. Daca nu… mai intrati pe la noi! Relatia dumneavoastra este minunata, o vom primi cu placere. Nici nu va imaginati cati din lumea asta viseaza la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se afla in dificultate – sunteti binevenita!
– Ma mai gandesc…
853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.
854 ametita de emotii intra in birou.
– Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.
Usa se inchide. Pe hol se plimba oameni strangand la piept dorinte, capacitati, cariere, talente, oportunitati – absolut tot ce ar putea, cu uitare de sine, sa sacrifice.”


(o poveste terapeutica. Sursa equilibrum-center.ro)

- art: Daria Petrilli

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu