.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 26 aprilie 2016

Așa grăit-a Zarathustra

"Ferește-te de mine.
Acum ți-am spus tot ce trebuia să ajungă la tine.
De acum ferește-te de mine.
Nu mă urma; doar uită-mă.
Lasă-mă și pleacă."





„Şi-abia atunci, cînd voi cu toţii vă veţi fi lepădat de mine, am să mă-ntorc din nou la voi.
Da, cu alţi ochi îi voi căuta atunci, o, fraţi ai mei, pe cei pe care-odată i-am pierdut; şi cu-altă dragoste atunci vă voi iubi.
Şi încă-o dată-o să-mi deveniţi prieteni şi fii ai unei singure speranţe: căci pentru-a treia oară am să fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiază.
Şi-această Mare-Amiază este atunci cînd omul la mijlocul cărării sale va sta-ntre animal şi Supraom, sărbătorindu-şi drumul spre amurg drept cea mai nobilă speranţă-a sa: căci este drumul înspre-o nouă dimineaţă.
Şi-n clipa aceea chiar cel ce-apune se va binecuvînta, pentru că trece-o vamă mai înaltă; iar soarele cunoaşterii sale-i va fi atunci în crucea zării nemişcat. Morţi sînt toţi zeii: acum noi vrem ca Supraomul să trăiască – aceasta ne va fi cîndva, în crucea-Amiezii celei Mari, voinţa ultimă!“


 (Friedrich NIETZSCHE)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu