.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




vineri, 30 octombrie 2015

Omraam Mikhael Aivanhov


„Iisus spunea: Nu daţi mărgăritare la porci.

Aceste mărgăritare sunt mari adevăruri iniţiatice: nu toți oamenii sunt încă pregătiţi să le accepte şi dacă vreţi să le prezentaţi, nu numai că nu le vor aprecia, dar vor veni să vă şi sfâşie. Este, deci, foarte riscant să revelaţi adevărurile spirituale celor care nu sunt pregătiţi să le primească.

Toţi iniţiaţii şi Marii Maeştri au fost obligaţi să reflecteze asupra consecinţelor revelaţiilor pe care vroiau să le facă oamenilor, deoarece dacă un adevăr poate să dea unora iluminarea, el poate să provoace, la majoritatea, neplăceri periculoase.

Chintesenţa Iniţierilor străvechi era conţinută în aceste patru cuvinte: a şti, a vrea, a îndrăzni, a tăcea. Şi de ce a tăcea?

Ei bine, tocmai descoperirile făcute graţie celor trei activităţi precedente: a şti, a vrea, a îndrăzni, sunt de altă natură, de o altă putere, şi este periculos să le revelezi celor care nu sunt pregătiţi să le primească, sau care au rele intenţii.

Da, a tăcea arată importanţa incomensurabilă a acestei cunoaşteri, a acestei voinţe şi a acestei îndrăzneli. Una din cele mai mari tragedii ale umanităţii este această tendinţă pe care o au oamenii de a utiliza cele mai bune lucruri pentru cele mai rele întreprinderi.
Ei, întotdeauna, se aranjează pentru ca tot ce le-ar putea servi mântuirii lor să nu le servească decât ruinării lor.

Priviţi cum cercetătorii au regretat că au revelat descoperirile pe care le-au făcut, pentru că ele au fost imediat utilizate într-un scop distructiv! În viitor va fi altfel şi se va spune: a şti, a vrea, a îndrăzni şi... a vorbi!

Când oamenii vor fi mai evoluaţi, li se vor putea face cele mai mari revelaţii, deoarece ele vor produce asupra lor efecte magnifice.
Dar aşteptând, trebuie să tăceţi şi să urmaţi sfatul lui Iisus de a nu arunca mărgăritare porcilor.

Veţi spune: "Dar, în fine, nu putem să-i lăsăm , pe oameni să înoate în obscuritate!"
Bineînţeles dar trebuie să ştiţi că toate secretele Ştiinţei iniţiatice pot să devină arme foarte periculoase în mâinile oamenilor egoişti, interesaţi, cruzi, care nu le vor servi decât în scopurile lor şi în detrimentul celorlalţi.

Deoarece, priviţi cum se petrec lucrurile. Cum azi se editează multe lucrări care revelează puterea gândirii (cum poate aceasta să influenţeze oamenii, să deplaseze obiectele etc.), se formează, deja, se pare, echipe care se exersează în acest domeniu pentru a putea, de exemplu, să influenţeze atleţii în timpul competiţiilor olimpice şi, astfel, să-i facă pe unii să câştige, iar pe alţii să piardă. Ei bine, aceasta este magie neagră, pur şi simplu. Nu aveţi dreptul să vă serviţi de puterea gândului pentru un asemenea scop. (Adică, să manipulați - n.n.).

De îndată ce apar noi descoperiri, există întotdeauna tot felul de oameni fără moralitate, nici conştiinţă, care vor să profite pentru a se impune altora şi a-i distruge. Este vorba întotdeauna, de această natură preistorică ce se manifestă în om pentru a-l împinge să utilizeze orice mijloace care-i cad la îndemână pentru a-şi asigura superioritatea. Niciodată omul n-a fost mai întâi inspirat pentru a face Binele, ci întotdeauna Răul.

De aceea nu-mi fac iluzii: curiozitatea şi interesul de acum al oamenilor pentru Ştiinţele oculte nu semnifică un progres pe drumul spiritualităţii. Din contră chiar, pentru mulţi este o degringoladă în magia neagră.

Câţi oameni nu am întâlnit la Paris care nu se interesau decât de Ştiinţele oculte! Erau mândri să treacă drept astrologi, alchimişti, kabalişti, fără să-şi dea seama că toată existenţa lor şi toată fiinţa lor era un haos îngrozitor De aceea, dacă am un sfat de dat lumii este de a lăsa Ştiinţele oculte în pace! În viaţa cotidiană trebuie să vă arătaţi cunoaşterea şi nu o puteţi arăta decât prin atitudinea voastră, prin comportamentul vostru. Adevărata Ştiinţă este de a şti să te stăpâneşti, a te elibera de anumite slăbiciuni pentru a nu mai fi etern prada hărţuielilor interioare.

Un Maestru nu este aici pentru a-şi consacra timpul şi forţele oamenilor care, decizând că erau Mari Iniţiaţi, duc o viaţă dereglată şi nu vor să depună nici o activitate interioară de ordonare, de purificare. Aceşti oameni sunt primele victime ale orientării lor şi ale Entităţilor malefice pe care astfel le-au atras. Aşa sunt milioane de oameni în lume, şi atunci ce se va petrece dacă vor veni toţi aici pentru că au auzit că se spune că există cineva care i va elibera, fără ca ei înşişi să facă cel mai mic efort? Bonfin-ul nu trebuie să devină un spital psihiatric! Activitatea mea nu este să mă ocup de bolnavii mintali. Sunt alţii care pot să o facă şi care o fac.

Cineva, de exemplu, ar vrea să cunoască vieţile sale anterioare. Bineînţeles, aceasta poate să-l ajute să înţeleagă anumite evenimente ale vieţii sale actuale; dar, dacă ar fi într-adevăr util să ne amintim de încarnările noastre trecute, de ce Inteligenţa naturii a lăsat un voal asupra memoriei oamenilor? Dacă ar fi fost atât de necesar, ea nu ar fi lăsat acest voal şi toată lumea şi-ar fi amintit. Voi vreţi să ştiţi ceea ce s-ar întâmpla dacă în starea actuală a lucrurilor, oamenii şi-ar aminti de vieţile lor anterioare?

Cum nu au lucrat asupra calităţilor milei, indulgenţei, generozităţii, când cineva ar descoperi că cutare sau cutare i-a făcut rău, 1-a furat, sau asasinat chiar, veţi vedea cum vor decurge lucrurile! Ar fi din nou certuri interminabile! Pe când dacă nu şi-ar aminti de nimic, dacă nu ar şti că cel care a fost cel mai rău inamic într-o altă încarnare este acum un membru al familiei sale – aceasta se întâmplă deseori - totul va merge bine, această ignoranţă permite ca ei să-şi regleze mai uşor afacerile.

Cunoaşterea este deseori periculoasă. Singura cunoaştere, într-adevăr utilă pentru voi, este cea care vă descoperă Legile Vieţii, fără a vă prezenta alături alte tentaţii care riscă să vă împiedice să evoluaţi.
Mulţi ar vrea să fie clarvăzători, dar clarviziunea este cea mai teribilă dintre facultăţi dacă aţi dezvoltat-o prematur, pentru că nu vedeţi decât realităţile îngrozitoare, terifiante ale Lumii astrale şi, suferind veţi cere chiar Domnului să vă ia acest dar. Atâta timp cât nu sunteţi suficient de dezvoltaţi pentru a fi capabili a vă înălţa foarte sus, până la contemplaţia Lumii divine, veţi fi o victimă nefericită.

Deoarece este îngrozitor să arunci o privire asupra a tot ceea ce pluteşte în inima şi în capul oamenilor. Nu este suficient să "vezi", trebuie să fii capabil să rezişti la ceea ce vezi. Trebuie să vă întăriţi, să vă purificaţi; numai cu această condiţie veţi putea să vă dezvoltaţi clarviziunea fără a vă asuma riscuri, deoarece în acest moment veţi avea puteri chiar şi asupra Spiritelor rele.

Eu ştiu că mulţi se întreabă de ce nu insist mai mult asupra practicii Ştiinţelor oculte; ar dori s-o fac. Ei nu-şi dau seama că-şi doresc lucruri care nu pot să le fie atât de utile sau care pot să le fie chiar nocive. Fie ca ei să aibă încredere în mine şi să mă lase să fac aşa cum ştiu; am un program şi totul se va derula după acest program.

Oamenii sunt asemeni copiilor: întotdeauna atraşi de ceea ce-i va răni sau îi va face bolnavi. Sub influenţa unei cărţi ei se decid să se lanseze într-o experienţă sau în alta; dar Ştiinţele oculte sunt un domeniu periculos, foarte periculos. Pentru a fi la adăpost de pericole, trebuie să fii ghidat de entităţi foarte elevate, şi aceste Entităţi nu acceptă să vă ghideze decât în momentul în care ele văd că aţi avut o activitate interioară de purificare şi că sunteţi dezinteresat. Ele nu se vor ocupa de primul idiot sau individ lacom care vrea să utilizeze Forţele Lumii invizibile pentru a-şi satisface capriciile.

Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit - şi Dumnezeu ştie câţi am întâlnit! - arată, prin atitudinea lor, acţiunile lor, că ei nu cer decât puteri. Nimeni, niciodată nu cere bunătate, iubire, puritate, pentru că asta nu aduce nici un fel de avantaj material. Şi totuşi, aceste virtuţi sunt cele care salvează de toate pericolele şi aduc toate binecuvântările, dar ei nu văd aceasta şi, dacă li se explică, nu vor s-o admită. Dar, în orice caz, eu vă avertizez: nu aşteptaţi să mă vedeţi că insist asupra altui lucru decât asupra acestor virtuţi. Chiar dacă ele nu sunt considerate ca avantajoase, prea puţin contează, noi vom lucra încă ani de zile asupra acestor virtuţi inutile şi neinteresante, lăsând neexplorate toate frumoasele lucruri pe care ni le prezintă Ştiinţa ocultă... Şi vom vedea într-o zi cine avea dreptate.

Câţi mediumi am întâlnit, care erau într-o stare deplorabilă pentru că nu au avut nici un mijloc de apărare împotriva Lumii invizibile! Este bine să fii sensibil, dar dacă nu v-aţi exersat voinţa, dacă nu aţi învăţat să deveniţi rezistenţi, sunteţi pierduţi. Pentru a prezice, ei vor să se abandoneze Spiritelor, dar Spiritele, voi ştiţi, sunt de toate felurile.

Unele, văzând oamenii fără apărare, profită spre a se servi de ei, spre a-i înşela, spre a le lua forţele. Şi, câţiva ani după aceea, aceşti sărmani oameni sunt complet dezaxaţi; fie că este într-un domeniu sau altul, ei merg spre ruină: sau se apucă de băut, sau se abandonează orgiilor, sau au halucinaţii, sau îşi pierd sănătatea... Înainte de a vă lansa în anumite experienţe, trebuie să ştiţi care sunt riscurile; nu este suficient să fiţi atraşi, aşa, în mod simplu, de anumite aspecte ale Ştiinţelor oculte. Toţi veritabilii Maeştri o să v-o spună.

Dar în ziua în care vor vedea că sunteţi pregătiţi, ei înşişi vor fi cei care vor face să coboare voalul şi atunci tot ceea ce veţi dori să ştiţi şi să cunoaşteţi va fi aici, accesibil.
Unii, de exemplu, au auzit vorbindu-se de Forţa kundalini pe care yoghinii din India învaţă s-o trezească şi, imediat, fără a şti toată activitatea de purificare prealabilă care este necesară, iată-i decişi să trezească această Forţă. Dar ce vor face ei după aceea, cu kundalini? Ea îi va arde, aceasta este totul! Am avut această experienţă când eram foarte tânăr: aveam 17 ani, făceam exerciţii de respiraţie timp de zile întregi şi, iată că brusc, într-o zi kundalini s-a trezit. A fost o senzaţie teribilă, ca şi cum creierul meu era pe punctul de a arde şi mi-a fost foarte frică. Am făcut atunci eforturi gigantice pentru a o adormi din nou - dar, ce eforturi! - şi am reuşit. Forţa kundalini se poate trezi la fiinţe chiar dacă nu sunt atât de avansate din punct de vedere spiritual; ea poate să se trezească şi în mod accidental, şi, cum este o Forţă teribilă, cel ce nu este pregătit poate să devină nebun sau să fie antrenat până în Infern.

Ceea ce mi s-a întâmplat când am fost tânăr ar fi putut fi pentru mine cea mai mare nenorocire, dacă n-aş fi fost capabil să adorm din nou această Forţă. Din fericire, Cerul veghea! Dragii mei fraţi şi surori, nu vă grăbiţi, deci, să experimentaţi Ştiinţele oculte; începeţi prin a vă lega de Puritate, de Lumină, iar într-o zi toate realizările spirituale vor fi posibile pentru voi."

Fundaţia Focul Sacru

joi, 29 octombrie 2015

Folosirea puterii mintale pentru acumularea si dirijarea fortei vitale in corp



Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.






Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: "Ce semeni, aia culegi";
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: "Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi".
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.

• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. "Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia" - această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.

Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.

R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.

Medicina holistică cayciană afirmă: "Mintea este constructorul". Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.

Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru - inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.

Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.

Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.

Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.

Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).

Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, "Viaţa", ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.

Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.

Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii - această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare - Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.

Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).

Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.

Emile Coue spune: "Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare". Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: "Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta". Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: "Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare", iar introducerea începe cu citatul: "Omul este ceea ce gândeşte" (Pascal).

Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.

De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.

Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.

A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.

Relevante sunt următoarele citate:
• "Cine vorbeşte bine trăieşte bine".
• "Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată".
• "Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru".
• "Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească".
• "Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare".
• "Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini".

Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.

O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.

Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva - bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între "a vrea" şi "a putea", protejându-ţi astfel sistemul imunitar) - vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.

Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: "Trece, trece..." repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.

• "Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".

De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea" şi "După credinţa voastră, fie vouă!".

Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.

Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.

Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.



sursa:



miercuri, 28 octombrie 2015



"Leaga sireturile micute,
Sterge feţele murdare…
Astea sunt doar cateva lucruri…
Pe care le va face o mama.
Imi vindeca inima zdrobita.
Si asta este doar o parte
Din grija si dragostea…
Pe care ti le-am oferit.
Cu un simplu zambet
Si o stralucire in ochii tai…
Te imbratisez strans
Si iti soptesc acest lucru…
“Fii tare… fii bland
Ai rabdare in viata!
Vei afla, fiul meu,
Ce inseamna dragoste adevarata.
Fii credincios si fii sincer
Pune dragoste in tot ce faci…
Si atunci vei stii
Cat de mandra sunt de tine!”
Acum, dragul meu, zilele au trecut…
Si tu ai crescut atat de repede.
Dar, in inima mea,
Acel baietel nu va fi niciodata departe de mine…


In aceasta zi binecuvantata
Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa ti le spun…
Dar, inainte de toate, vreau sa ii multumesc lui Dumnezeu
Pentru barbatul care esti…
Cu un zambet pe buze
Si o sclipire in ochi
Te iau in brate…
Si iti soptesc:
“Fii tare… fii bland
Ai rabdare in viata!
Vei afla, fiul meu,
Ce inseamna dragoste adevarata.
Fii credincios si fii sincer
Pune dragoste in tot ce faci…
Si atunci vei stii
Cat de mandra sunt de tine!”
Sunt foarte mandra de tine!"

Orlando



“La început totul este frumos. Suntem îndrăgostiţi pentru că nu ne cunoaştem. Dacă am şti ce urmează după aceea, am trage cât mai mult de îndrăgosteala asta şi nu ne-ar mai interesa deloc să punem întrebări şi să aşteptăm răspunsuri, am alerga beţi, îmbătaţi de noi înşine fără nevoie de luciditate şi adevăr.”


― Chris Simion

sâmbătă, 24 octombrie 2015



”Sunt lucruri fără de care noi înșine nu am fi: ne-au urmărit creșterea, ne-au împlinit transformarea, există lucruri pe care le purtăm în noi, adesea tăcute și misterioase, de la care am învățat mult mai mult decât au reușit să ne învețe părinții și școlile. Există fascinante vibrații care ne străbat în fiecare minut trupul, există ceva asemenea unei perle strălucitoare și imateriale care s-a format treptat înlăuntrul nostru. Există lucruri care te definesc și care n-au nevoie de cuvinte pentru a fi explicate.”

vineri, 23 octombrie 2015



Jean-Paul Sartre spunea: Singuri, suntem cum nu se poate mai triști. Împreună, e un adevărat iad.
Chiar și un bărbat cum a fost Jean-Paul Sartre, un om de o mare inteligență, trebuia să spună că celălalt este iadul, că a fi singur este mai bine, că nu te poți descurca împreună cu altcineva. A devenit atât de pesimist, încât a spus că este imposibil să te descurci cu altcineva, că celălalt este iadul. În general, are dreptate.
Prin meditație, celălalt devine raiul tău. Însă Jean-Paul Sartre habar n-avea de meditație.


Acesta este misterul bărbatului occidental. Bărbatului occidental îi lipsește esenta vieții, deoarece nu știe nimic despre meditație, iar bărbatului oriental îi lipsește înflorirea pentru că nu știe nimic despre iubire.

Dar pentru mine, exact cum bărbatul și femeia sunt jumătățile întregului, la fel sunt iubirea și meditația. Meditația este bărbatul; iubirea este femeia. Întâlnirea dintre meditație și iubire este întâlnirea dintre bărbat și femeie. Iar prin această întâlnire creăm ființa omenească transcendentală – care nu este bărbat și nici femeie.
Iar dacă nu creăm omul transcendental pe pământ, nu există prea multe speranțe...

Osho,
„Când iubești”

joi, 22 octombrie 2015

Atunci cand toate raurile imaginarei mele calatorii, vor fi trecute, cand desertul punctelor cardinale va fi acoperit de aeriene catedrale, nu-mi va fi mirare ca , deschizand fereastra, sa am revelatia tarii fagaduintei.




"Nu ai nevoie de o citire a aurei sau un medium care să-ți spună pe ce nivel de vibrație te situezi, îți poți da seama și sigur dacă atragi o realitate pe care ți-o dorești sau nu. Testează-ți vibrația folosindu-te de următoarele 5 semne de mai jos.

1. MONITORIZEAZĂ REALITATEA

Privește împrejurul tău ce se petrece? Ți se deschide o ușă sau ți se trântește în nas? Ai parte de o zi frumoasă sau vremea e îngrozitoare?

Realitatea ne-o creăm fiecare, prin prisma gândurilor și acțiunilor noastre, așa că poți vedea și singur punctul în care te afli. Dacă îți place ce vezi în jurul tău, înseamnă că ai o vibrație înaltă și ești în armonie. În schimb dacă ești înconjurat de multe obstacole și frustrări, înseamnă că mai ai de lucru. Dacă ești undeva pe la mijloc, nu o duci nici bine, dar nici rău, atunci vibrația ta se află undeva pe la mijloc.

2. VEZI ÎN JURUL TĂU SEMNE?

Fie că e vorba de numere repetitive sau de sincronicități, toate acestea sunt semnul unei vibrații înalte. Atunci când avem parte de sincronicități sau evenimente supranaturale înseamnă că deja ne-am conectat pe o falie superioară de conștiință prin intermediul căreia putem observa perfecțiunea universului.

3. MONITORIZEAZĂ-ȚI EMOȚIILE

Emoțiile sunt cele care îți dau de gol vibrația. Dragostea, bucuria, entuziasmul, buna dispoziție, toate acestea indică un tipar vibrațional înalt, în timp ce furia, dezgustul, plictiseala au legătură cu o vibrație joasă. Cu cât cultivi mai multe stări pozitive, cu atât realitatea se va transforma ca atare.

4. MONITORIZEAZĂ-ȚI CORPUL

Ești plin de energie, debordând de vitalitate sau ai stări de oboseală cronică? Boala, durerea și accidentele sunt toate semne ale dizarmoniei interioare, care se traduce astfel în realitate. Cu cât îți lucrezi mai mult corpul subtil și îl aduci într-o stare perfectă, cu atât devii mai sănătos. Acestea sunt de fapt beneficiile primordiale a oricărei tehnici spirituale fie că vorbim de yoga, meditație, reiki etc.

5. FII ATENT DE CINE EȘTI ÎNCONJURAT

Dacă în jurul tău se află doar oameni buni, prieteni adevărați înseamnă că ai ajuns la un nivel la care rezonezi cu oamenii de o frecvență înaltă. Ține minte că suntem cu toții energie, iar a sta înconjurat de oameni cu o frecvență joasă înseamnă a prelua din energia lor până ajungi să te egalizezi cu ei.

Aceste cinci semne sunt indicatori la îndemâna oricui prin care se poate măsura nivelul de vibrație. Dacă te afli undeva jos, încearcă să vezi că universul îți transmite semne care să te determine să iei o poziție și să ascensionezi. Sunt o mulțime de lucruri pe care le poți face să-ți ridici vibrația. Succes!"

Sursă

miercuri, 21 octombrie 2015

7 sfaturi de la Louise Hay pentru a-ti vindeca viata (si TIROIDA!!!)



Intr-un articol publicat pe www.sarahwilson.com, Sarah Wilson - blogger american, autoare de bestseller New York Times si antreprenoare - povesteste despre intalnirea sa cu faimoasa Louise Hay si despre lucrurile si lectiile pe care le-a invatat prin prisma acestei intalniri.

Louise Hay este o personalitate in literatura motivationala al carei nume nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este fondatoare a Hay House, Inc, iar cartea ei “You can heal your life” a devenit celebra in lumea intreaga, ajutand la vindecarea multor vieti. Promotoare a gandirii pozitive si a autovindecarii, Louise a reusit sa isi vindece viata ( a avut la randu-I o copilarie instabila si o adolescenta plina de abuzuri) si trupul ( a suferit de cancer), astazi atingand varsta de 89 de ani si bucurandu-se de succes pe plan international. Este o sursa de inspiratia pentru milioane de oameni din lumea intreaga. Iata ce a invatat Sarah Wilson de la Louise Hay si ce putem invata si noi la randul nostru:
7 sfaturi de la Louise Hay pentru a-ti vindeca viata (si tiroida!)

1. Consuma proteine de buna calitate si cat mai multe legume
In timpul intalnirii cu Sarah, Louise Hay a consumat la micul dejun ceai de menta, oua preparate stil jumari (scrambled egges), 3 carnaciori si cateva prune. A asociat prunele cu carnaciorii. In principal, Louise Hay urmeaza dieta Westin A Price, insa nu in mod strict. Incearca sa consume cat mai putin zagar si gluten si consuma cereale in mod limitat, consumand in schimb o multime de grasimi naturale si cat mai multe legume. Desi a incercat mai multe stiluri alimentare, a ramas fidela stilului de alimentatie WAP (Westin A Price).

2. Nu ai nevoie de lucruri...
Sarah a invatat de la Louise ca nu avem nevoie de lucruri. “Avem nevoie de mai putine lucruri, mai putine haine”, a spus Louise… Desi astazi este o femeie bogata, Louise traieste minimalist. Conduce o masina smart si isi cultiva propriile legume pe care le consuma.

3. Nu iti mai face griji daca poti face sau nu un lucru…
Louise crede ca viata i-a adus ce a avut nevoie, asa cum a avut nevoie. “Viata mi-a dat HIV”, a spus ea referindu-se la faptul ca a devenit cunoscuta datorita muncii ei cu victimele HIV in anii ’80. “Sunt pur si simplu fascinata. Cum mi s-a intamplat asta?”. Louise a invatat sa aiba incredere ca viata guverneaza cumva lucrurile.

4. Invata despre copilaria celorlalti oameni...
Te vindeci pe tine insuti atunci cand ierti. Si ierti imaginandu-ti- l pe celalalt copil si descoperind cum a fost viata pentru el atunci cand a fost copil. Louise a cercetat copilaria parintilor ei pentru a-i putea ierta pentru copilaria ei violenta.

5. Raspunde la telefon si deschide mailul.
Raspunde la telefon si deschide emailul. Nu urmari rezultatele sau succesul. Pur si simplu vezi-ti de ziua ta, fa-ti treaba si vezi ce se intampla mai departe. Nu te agita. Louise spune ca lucrurile potrivite vin incet. Intr-adevar!

6. Prima ora a zilei este cruciala...
Louise isi incepe ziua prin a multumi patului ei pentru somn!, face intinderi, bea ceai si apoi se intoarce inapoi in pat pentru a citi. Deoarece ii place. Chiar si-a amenajat patul astfel incat atunci cand se afla in pat sa aiba cel mai bun unghi pentru a citi.

7. Si un sfat pentru Tiroida:
“Uita-te in oglinda si intreaba-ti tiroida bolnava: cum pot sa te iubesc si sa te readuc la viata? Chiar daca poate ca nu intelegem imediat acest lucru, el are un inteles. Problemele cu tiroida, este de parere Louise, sunt despre creativitatea blocata. Louise a explicat ca multe femei sunt zdruncinate de presiunea de a fi multe si toate lucrurile, iar eul lor creator se blocheaza."

marți, 20 octombrie 2015

luni, 19 octombrie 2015

duminică, 18 octombrie 2015

unirea



"E-adevărat, suntem – toţi – din acelaşi aluat.

 „O vastă asemănare ne leagă pe toţi” (Whitman) şi „peste toate o lopată de ţărână se depune” (Eminescu). 
Acesta este principiul pe care, mai devreme sau mai târziu, îl aflăm cu toţii. 
Ceea ce ne deosebeşte este numai atitudinea, felul în care îl primim. 
Cuminţenia cu care îl trăim sau demenţa cu care îl respingem. Aparent, duhurile sunt toate la fel. 
Şi chiar aşa e: în ceasul pocăinţei noastre (Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă, Stavroghin din Demonii, călugărul cosmic din romanul lui Aitmatov, Stigmatul Casandrei) ştim că distrugerea înseamnă autodistrugere. 
Calea pe care să mergem e însăşi rânduiala din străbuni lăsată: despătimirea, theosis-ul (în greacă), unirea cu Cel despre care Pr. Dumitru Stăniloae spunea că „nu există ceva mai modern”. 

Unirea cu El, însă nu substituirea Lui (Nietzsche, Ivan Karamazov, führerii cunoscuţi sau anonimi de toate culorile politice), aşa cum – sugestiv, expresiv, pilduitor – ne este înfăţişată de Tarkovski în Călăuza, prin gestul Scriitorului de a-şi pune pe cap o cunună de spini.
Îmbunătăţirea noastră (venirea în fire) nu e basm. 
Ea chiar e posibilă, dacă organul cu care ne amintim (de copilărie, de exemplu, de părinţi, de vremea când n-am cunoscut încă viclenia) nu s-a atrofiat. 
Dar această metanoie, deşi accesibilă tuturor, se lasă greu de cucerit. Se ia cu îndelungă silinţă şi presupune curaj. Adevăratul curaj.
Există alb şi există negru. 
Există o infinitate de nuanţe între ele. 
Există convenţii şi autosugestie. 
Gândul că veşnicia e în faţa noastră pe unii îi sperie. 
De fapt, poate că nu există nici răutate, nici viclenie, ci doar frică. Poate că iadul însuşi – subiectiv trăit – nu este decât împărăţia fricii. 
Nu de Bunul Dumnezeu, căruia - săvârşind păcatul suprem al trufiei – ne-am substituit, ci de o himeră. 
De himera în care am ajuns să trăim atunci când ne e teamă de real, de adevăr, de dragoste."

sursa

vineri, 16 octombrie 2015

Sensul umilintei

"Oamenii, oamenii bogati in cunostinte, se cred in genere centrul lumii, se cred in stare de a stapani pana in sferele cele mai indepartate. O lipsa de masura caracterizeaza omul modern.
Omul simplu, mai just situat in lume, este cu mult mai prudent; el si de nu stie, simte ca e mic, ca e singur, ca e slab; isi da seama de cuceririle sale si de limitele impuse de natura. Umilinta e sentimentul profund al orizontului sau.
Umilinta fata de cosmos si de soarta este starea de recunoastere a slabiciunii noastre, adica inceputul tariei noastre.
Umilinta trebuie sa fie intreaga, adica sincera; izvoarele ei trebuie sa fie launtrice. Umilinta inseamna eliberare si ascultare, inseamna limpezirea cugetului apropiat de cantecele ceresti; ea este o floare a darurilor.
Umilinta este o stare de cumintenie si deplina supunere in fata lucrurilor neschimbatoare; ea naste odata cu constiinta propriei noastre valori si situatii in fata existentei. Aceasta virtute, aparuta in istoria vietii morale odata cu crestinismul, are doua intemeieri: cunoasterea situatiei noastre in lume si tratarea conforma acestei cunoasteri.
Umilinta inteleasa in aceasta dimensiune cosmica si metafizica a vietii nu alunga frumusetea si puterea spirituala cu care suntem daruiti; ne da doar o justa pozitie fata de tot ceea ce avem si ceea ce ne lipseste.
Umilinta alunga egoismul, evita dilatarea bolnavicioasa a eului (stare atat de frecventa azi) si deschide porti noi catre experiente pozitive si inaltatoare.
Omul nu a avut intotdeauna constiinta locului pe care il ocupa in lume si rostul desprins din aceasta asezare. Omul nu a avut intotdeauna simtul dimensiunilor existentei sale si al raportului dintre aceste dimensiuni. Epoca moderna si contemporana ne sta in aceasta privinta drept marturie. Pe masura ce a crescut mandria sa de "fiinta rationala si libera", pe aceeasi masura si-a pierdut intelegerea si libertatea. Determinismul si materialismul veacului sunt o consecinta a falsei asezari a omului fata de lumea inconjuratoare si de transcendenta.
Puterea crescanda asupra lumii fizice l-a facut sa se socoteasca creatorul si stapanul a tot ce este. Stiinta si tehnica moderna, incontestabile cuceriri ale epocii moderne, au schimbat intreaga viziune de viata a omului. Trufia este una din cele mai de seama consecinte morale ale acestei viziuni.
Toata educatia noastra, tot exemplul ce l-am avut ne-au indemnat sa mergem pe calea acestei increderi fara masura in insusirile noastre individuale. Caci ce este altceva trufia decat o suprapretuire a puterilor noastre si o traire in orizontul ei. Trufia este o atrofiere a masurii si a bunului simt, este sentimentul pretuirii fara limita a fiintei noastre. De aceea fiece ins in parte se simte detinatorul adevarului si se crede centrul lumii. Individul a ajuns un univers irichis. Omul trufas, necunoscand alt adevar decat pe sine, nu a putut cunoaste nici mila, nici dragostea, nu l-a cunoscut nici pe Dumnezeu.
Increderea in atotputernicia ratiunii, a stiintei si a tehnicii au mers mana in mana cu indumnezeirea omului. S-a crezut ca, inaltandu-se neintemeiat pana dincolo de puterile sale, pana dincolo de firea si sensul existentei sale, omul se poate mantui. Roadele acestei atitudini au inceput a fi culese.
Individualismul si egoismul vietii moderne au inchis omului portile de iesire. Omul nu a mai putut vedea nimic din cele ce cadeau dincolo de el, iar indreptarea omului vine tocmai de aici; din puterea intelegerii sale ca este parte dintr-o realitate care-1 depaseste si din orientarea faptei sale catre o viata organica si fireasca.
Aceasta asezare inseamna insa o recunoastere sincera a micimii si a slabiciunii noastre. Ce om, care mai are in el o farama de omenie, nu si-a dat seama, cel putin o data, de povara ce-i apasa umerii prin soarta ce i-a fost data? Cine nu a trait, sentimentul mirarii si al minunilor care il inconjoara? Cine nu s-a inspaimantat ca poate fi singur in ceata acestor lumi pe care mintea nu le poate cuprinde si inima le banuie numai ca exista cumva? Cine nu a trait in fata fenomenelor neprevazute si nestapanite, cosmice si istorice, un sentiment de teama si de slabiciune?
De unde atunci trufia? De unde gandul de stapan al lumii, cand picioarele omului se clatina atat de usor? Desigur dintr-o orbire, dintr-o deformare interioara, din falsa si nefireasca asezare a omului, din ingustarea orizontului sau spiritual.
Omul este mare abia atunci cand se recunoaste mic cand isi recunoaste slabiciunile. Pascal spune intr-un capitol din cugetarile sale: "La grandeur de l'homme est grande en ce qu'il se connait miserable".
Astazi avem nevoie de o fierbere noua a constiintei. O adancire a simtirii este necesara pentru indreptarea omului. Una din caile care il pot pune in stapanirea luminii si il pot face mai bun si mai pur cale a mantuirii, este umilinta. Lumea care il inconjoara si insusirile sale interioare il creeaza, dar il duc totodata la pierzanie pe om. Totul tine de constiinta noastra, de felul cum stim sa ne randuim gandul si fapta. Umilinta, opusa trufiei, este virtutea care naste din sentimentul fragilitatii noastre, a slabiciunii naturii omenesti; ea este legata de firea omului incarcat de pacatul originar.
Se crede de aci ca umilinta este ceva decadent, ca exprima o anumita lipsa, o slabiciune interioara. Acei care vad lucrurile in acest fel - si se gasesc si filosofi reputati printre ei - judeca umilinta in contingent si in temporal, o judeca exterior. De aceea, o socotesc ca pe o stare interioara specifica sclavilor.
O deosebire trebuie sa o facem inca de la inceput. Umilinta nu trebuie vazuta in latura ei sociala, in aparitiile degradante ale lipsei de personalitate, - pe care aceasta virtute o presupune dimpotriva cu tarie, - ci trebuie vazuta in intelesul ei adevarat, in sens existential, asa cum am incercat sa-i desprindem noi insine sensul in randurile de mai sus. Umilinta nu inseamna si nu naste din servilism, pentru ca ea este forta interioara, expresie a trairii noastre pe treptele superioare ale lumii acesteia. Umilinta este una din caile prin care omul ia cunostinta de starea sa si de sensul existentii sale. Prin umilinta, omul nu se injoseste, nu se naruie pe sine, ci se inalta, se zideste. Recunoasterea slabiciunii noastre inseamna dovada unei adevarate forte. Pentru ca cineva sa mearga pe calea umilintei, conceputa in sens ontologic, trebuie sa dispuna de o mare forta interioara. Aceasta virtute reprezinta o forta morala unica, pe calea careia omul se dovedeste puternic, nu in lumea aceasta a contingentelor, in lumea noastra inconjuratoare. Umilinta ca forta morala trebuie judecata in spiritual, nu in temporal.
De aci intelegem natura ei, in acest fel strabatem adevaratul sau cuprins. Ceea ce socotesc obisnuit oamenii drept putere sunt numai lucruri efemere si sentimente degradante. Forta omului nu este in raport direct cu intinderea stapanirii sale lumesti, sociale sau materiale, nu inseamna nici ambitie, vrajmasie sau acte de dominatie, ci cu mai multa dreptate, poate fi gasita alaturi de cumpatare si saracie, poate fi gasita alaturi de bunatate, de dragoste si de mila. Este mai puternic omul care se infraneaza decat acela care, cu toata taria sa aparenta, se lasa purtat de elementele inferioare ale fiintei sale morale. Este mai puternic omul care se stapaneste pe sine, decat acela care stapaneste pe altii.
Omul care rezista tendintelor de marire, acela care e corect situat in existenta si deplin stapan pe insusirile sale spirituale, omul care isi implineste legea scrisa in firea si destinul sau si care nu tremura in fata mortii, ci doar in fata lui Dumnezeu, nu mai poate fi socotit un om slab. Umilinta este o cale a renuntarii pe care numai "individul" poate fi distrus, dar omul, omul fiinta spirituala, poate fi mantuit.
Umilinta inseamna depasire, inseamna crestere prin ceea ce este dincolo de existenta noastra aparenta. De aceea, ea nu inseamna depresiune, decadere, moarte, ci dimpotriva intarire, inaltare si inviere. Judecata in roadele ei materiale si formale, umilinta poate insemna slabiciune, poate sa insemne retragere. Vazuta insa in roadele ei spirituale, ea este o cale ce duce catre biruinta luminii nestinse. De aceea poate fi socotita drept una din marile forte de care dispune omul pentru formarea personalitatii sale si castigarea adevarului.
In viata noastra de astazi, umilinta vine ca o reparatie a omului descompus in intunericul egoismului si autodivinizarii. Umilinta nu numai ca intareste, dar si lumineaza; ea ne poarta in sferele superioare ale existentei si ne pune in legatura cu marile izvoare de frumusete si intelepciune. Omul care strabate aceasta cale nu numai ca nu-si ingusteaza orizontul vietii, asa cum ar putea sa para, dar se situeaza pe un plan din care lumea si viata, existenta intreaga, iau o infatisare sublima, poarta deschisa mantuirii.
A fi umil in inteles ontologic inseamna a fi un iluminat. O alta consecinta ce se desprinde de aici este castigarea deplinei libertati. Omul asculta si infaptuieste numai dupa imperativele sale morale. Nimic nu-l atinge si nimic nu-l forteaza sa actioneze altfel decat in sensul vointei si legilor omeniei. Iesiti de sub domnia sentimentelor egoiste, decadente si vrajmase, calea umilintei ne libereaza, ne libereaza nu in inteles formal, ci in inteles spiritual, in inteles interior.
Bunatatea si dragostea inunda intreaga noastra fiinta. Sufletul este atunci ca o fereastra deschisa catre luminile binefacatoare ale soarelui."

Ernest Bernea

miercuri, 14 octombrie 2015





Nimic nu se face(coboară/ostoiește/urcă) dacă nu era dinainte făcut(coborât/ostoit/urcat).
Ca sa pricep deja facutul picaturii de ploaie incerc sa nu ma identific cu picatura de ploaie - asta ar produce fascinatie si vis.
Si apoi este necesar sa-mi observ spatiul si sa-mi acept trecera prin el cu... con stiința acelei irepetabilei clipe.
Apoi voi uita si ma voi intoarce la oile mele.

marți, 13 octombrie 2015



- pictura: Gorgeous Sting

miercuri, 7 octombrie 2015

luni, 5 octombrie 2015

sâmbătă, 3 octombrie 2015

vineri, 2 octombrie 2015

joi, 1 octombrie 2015