Grâu păzit de maci - de Mircea Dinescu

”Poetul dacă doarme netulburat în flori
treziţi-l voi prieteni căci vin scerători
cu palme înroşite ascunse printre maci
dacă eu tac tu mâine n-ai nici un drept să taci.
De mii de ani pământul precum un ceas e-ntors
aceiaşi cai mănâncă mereu acelaşi orz
unde mormântul ţine în braţe alt mormânt
ning oase de luceafăr pe-o gură de pământ
şi dragostea se duce mai sus de noi mai sus
iubim chiar răsăritul ce ne-a promis apus
cum ne-am întins în zare cu trupul ca un pod
şi-am îmblânzit zăpada venind din Polul Nord
şi fiarele vărsate de prea străine cuşti
(târziu în loc de gloanţe ardeau cuvinte-n puşti)
le-om arăta o ţară cu grâu păzit de maci,
când eu nu tac tu mâine n-ai nici un drept să taci.”