Dragilor, imi trebuie penumbra pentru a-mi ocroti visele.
Numai asa imi pot implini misiunea sufleteasca.
La anii mei, am destula rabdare si numai Domnul imi
ingaduie subtilitatea exprimata-n cuvinte, pentru a nu fi inteleasa prea devreme :))))) ( atunci voi fi ..murind! )
Nu-mi pot separa Mintea si Sufletul de Trup…M-am regasit totdeanuma in amestec; nu le-am gandit niciodata separate. In constienta mea, toate trei, impreuna, sapa-n straturile dure ale vietii in cautarea unu izvor….
Mi-a trebuit o viata ca sa-nvat sa privesc, sa gust, sa..( cele ingaduite in simturi si in limita meritata ), un copac, un om, o furtuna, un semn al pietrei….incat in cele din urma, sa apara o imagine. Si s-o CRED!
Nu sunt aleasa sa-mi opresc cursul vietii ca sa gasesc cuvintele potrivite cu care sa rezonez cu voi in intelegerea aceste imagini…
”Realitatea nu este o stare identic comuna tuturor oamenilor..Ea cuprinde, deopotriva, oameni si fapte in starea lor unica de variabile ale unui moment matricial cosmic” ( Manzatu )
Nu pot ajunge la mine inSami, indepartand Țărâna de Suflarea Sfântă. Aș distruge podul pe care l-a-ntins Mintea, intre ele.
Intre Cer ( suflet ) si Pamant ( tarana ) , toate cele spuse/facute , nu-s nici sus nici jos.
Sunt numai ecoul Cuvantului primordial!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu