.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 7 decembrie 2013

"Vera eicon"


”In mica biserica din oraselul italian Manoppello, provincia Pescara, calugarii capucini venereaza inca de la inceputul secolului 17 (mai exact din 1638), de cand a intrat in posesia lor, o icoana numita "Volto Santo", in limba italiana "Chipul Sfant".

In ultimul timp, aceasta icoana a devenit celebra, starneste pelerinaje si este obiectul multor discutii contradictorii, din cauza chipului zugravit pe ea, a materialului din care este facuta si a originii sale enigmatice. Exista experti care sustin ca ea constituie una din cele mai valoroase relicve ale crestinatatii si anume, reproducerea Chipului lui Iisus Hristos.

Materialul pe care este pictata icoana este o tesatura subtire ca firul de paianjen, iar dimensiunile ei nu-s mai mari de 17,5 cm pe 25 cm. Aceasta tesatura deosebit de subtire, dar extrem de rezistenta, numita "matase de scoici", era considerata unul din cele mai pretioase materiale in antichitate, mestesugul prin care se obtinea fiind aproape necunoscut azi.

Chipul zugravit reprezinta fata unui barbat cu par lung si barba, cu ochii mari atintiti asupra privitorului. Portretul este identic, pe ambele parti ale voalului, asa cum s-ar vedea pe un diapozitiv.

Culorile chipului se schimba dupa cum cade lumina, trecand din galben in bronz si in castaniu, facand un joc asemanator cu cel al culorilor de pe aripile unui fluture. De aceea, daca la prima vedere, chipul pare pictat, la schimbarea culorilor in lumina, el pare viu. Pe obraz apar si pete rosii, ce pot fi luate drept semne ale torturii sau flagelarii.

Voalul este montat intre doua geamuri, intr-un recipient tot de sticla, din altarul bisericutei din Manoppello. Pana in prezent, obiectul a fost cercetat doar cu ajutorul microscopului si al razelor ultraviolete, din cauza pericolului de deteriorare. Remarcabil este faptul ca atat proportiile obrazului, cat si pozitia ranilor (a petelor rosii) corespund exact celor de pe Giulgiul de la Torino. Toate masuratorile de pana acum dovedesc ca este vorba de una si aceeasi persoana, dar atat materialele, cat si modul de reprezentare sunt total diferite in cele doua cazuri.

Una din ele spune ca el reprezinta marama cu care a fost acoperit Chipul lui Iisus, atunci cand a fost ingropat. Cu totii cunoastem textul din Evanghelia Sf. Ioan (20, 6-7): "A venit si Simon Petru urmandu-i si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile odihnindu-se; si marama care fusese pe capul Sau nu se odihnea laolalta cu giulgiurile, ci, invaluita, intr-un loc, deoparte". Ipoteza aceasta este insa greu de crezut, pentru ca pe voal nu se gaseste amprenta Chipului lui Iisus adormit. Daca marama ar fi fost asezata pe fata Celui mort, pe ea trebuiau sa se imprime trasaturile fetei in aceasta stare, si anume, imaginea ar fi trebuit sa aiba ochii inchisi.

De aceea, mult mai verosimila apare o a doua ipoteza a provenientei maramei, anume - cea data de istoricul german Heinrich Pfeiffer. Dupa 20 de ani de cercetare, el a ajuns la concluzia ca aceasta reprezinta marama cu care Veronica a sters sudoarea de pe fata lui Iisus, in drumul Sau spre Golgota.

"Vera eicon" inseamna pe latineste/greceste "Adevaratul portret" si este una din cele mai importante si venerate relicve crestine. Oficial, "Vera eicon" se gaseste din anul 708 la Roma, in trezorul Capelei Veronica, ce se afla intr-un pilastru al Bazilicei Sf. Petru din Vatican. Dar pe aceasta marama, care intre timp s-a innegrit foarte tare, nu se mai recunoaste aproape nimic. De aceea, Pfeiffer crede ca originalul a disparut, ori in anul 1527, in luptele cunoscute sub numele de Sacco di Roma, ori in 1608, cand a fost daramata vechea Bazilica Sf. Petru, fiind inlocuita cu o alta.

Dupa traditia locala, Volto Santo a fost adus in Manoppello inca din 1506, de un necunoscut, dar certificat in scris este de-abia din anul 1638, cand marama se stie ca a fost predata calugarilor capucini.

Interesant de notat este si vizita Papei Benedict al XVI-lea in Manoppello. Ea a avut loc la 1 septembrie 2006. Trei saptamani mai tarziu, un timp foarte scurt pentru cei ce cunosc obiceiurile Vaticanului, papa Benedict a dat bisericii din Manoppello drept recunoastere titlul de "Basilica Minor".

Chiar daca Papa a numit aceasta calatorie un "pelerinaj privat", discutiile despre provenienta si importanta relicvei din Manoppello s-au aprins si mai tare.”

4 comentarii: