cad din înalt cu gesturi care neagă;
în ceruri veștejesc grădini, socoți.
Pământul greu cade și el în nopți...
din toate stelele-n singurătate.Cădem cu toții. Mâna cade-n treacăt.
Privește-n jur: e peste tot așa.
Și totuși cineva ține căderea
în mâini cu o blândețe fără capăt.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu