.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 22 septembrie 2013

Rainer Maria Rilke - „Toamnă”

„Cad frunzele, cad ca depărtate,
cad din înalt cu gesturi care neagă;
în ceruri veștejesc grădini, socoți.

Pământul greu cade și el în nopți...
din toate stelele-n singurătate.

Cădem cu toții. Mâna cade-n treacăt.
Privește-n jur: e peste tot așa.

Și totuși cineva ține căderea
în mâini cu o blândețe fără capăt.”



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu