De la amprentele si liniile din palma, pana la spatiile deschise in structurile date ale trupului ce se succed aproape paralele ca-n turnul etajat al Babilonului...strafulgera Ideea ( adica Lumina! ) ca o ultima arhitectura a lumii.
Odată cu scrumul , uit cine m-a inalțat și de ce. Iar cînd voi așeza călcîiul strivind ce a mai rămas, voi amuți la acest limbaj clar-obscural pe care l-am adoptat... dintr-un fum de țigara :)))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu