.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




marți, 4 iunie 2013

Pentru a porni o controversa



"Desi recent expusa la bienala, eu consider ca de fapt e vorba de-o adevarata proba arheologica a multcontroversatei mele pretentii -  pretentie , domnilor, pe care, iata, am venit s-o apar in fata dumneavoastra - ca avem de-a face categoric cu un desavarsit exemplu-a ceea ce anticii numeau DRAGOSTE.
Observ pe fata voastra ca nu-mi dati crezare; pana acuma nimeni n-a gasit nici urma de iubire-n asta, insa pretind ca eu am indentificat-o.
Da, domnilor.
Lasati-ma sa v-o descriu.
Ea s-a format probabil prin actiunea prafului vulcanic depus pe doua trupuri omenesti, ce-a-nlocuit treptat si os si carne intr-un proces de substitutii chimice ce le-au pastrat conturul, intru totul aidoma unui mulaj de sculptor.
Imaginea ce-a rezultat e foarte frumoasa.
Iata cum femeia sta culcata cu picioarele-arcuite pe langa trunchi.
Una din maini o tine dedesupt.
Iata, barbatul, sta peste ea, picioarele ii sunt destul de-ntinse, indoite doar atat cat sa se sprijine in degete - altminteri e-ntins de-asupra ei, fata pe fata, si corp pe corp.
Punctul pivot e contopit, nu se mai poate identifica precis.
Incat s-ar spune ca anticii erau cumva siliti sa-ndeplineasca actul acesta din motive care ne sunt deocamdata ne-ntelese.
Cu-o mana, de exemplu. el insfaca bogatu-i piept, in timp ce ceealalta i-a petrecut-o-n spate si apare pe dupa gat stangadu-i clavicula.
De ce se afla oare-n pozitia aceasta incomoda?
Actul acesta prins intr-un mulaj de lava e, sunt sigur, actul iubirii, despre care scriu anticii, dar despre care , din pacate , noi avem putine si chinuitoare date.
Si, din nefericire trebuie s-admit, acestea ne vorbesc indeosebi de suflet, lacrimi, pierdere si vise, de dureroasa-absenta, despartire, astrale intalniri, intrevederi zadarnice etc.
Profesor Wedekind sustine ca pentru antici iubirea era una cu copulatia, act procreativ asupra caruia noi posedam si mai putine date certe.
Imi permit a sugera ca cele de mai sus i-ar da dreptate ne-ndoios.
Expertii in arta reveleaza sensul formei ce zace in relicva-aceasta, frumusetea ei clasica, perfecta cumpanire si echilibrul pur intre contrarii.
Incontestabil, este foarte frumos, dar daca, precum credem, dragostea era resortul vietii in vechime, atunci ea nu era frumoasa, arta nu se imprumuta din forma ei?
Noi astazi nu putem sa stim ce-anume ii facea pe-acestia doi, barbatul si femeia, sa-mplineasca actul a carui inregistrare o admiram cu secole in urma - e destul ca-l identificam.
Privind, vedem ca timpul nu le-a mai lasat nimic pe fata.
Eu ma opresc aici, in pragul descoperirii mele.
Domnilor, nu ne aflam noi oare in prezenta insasi a Mortii; azi putem descoperi intreaga lor lume.
Moartea i-a facut ceea ce-au fost.
Din cunostinta mortii inventau iubirea, da, al carei chip iata-l vedem actionand aici contra uitarii."

 ( Peter Porter )

- foto: orasul Pompei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu