.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 4 ianuarie 2013

Nietzsche - despre Wagner

''Am fost prieteni si ne-am instrainat unul de celalalt.
Dar asa a fost drept sa fie.
Suntem doua corabii, fiecare avand tinta si calea ei de urmat; drumurile noastre se pot intretaia si putem sa petrecem impreuna la o sarbatoare, asa cum am si facut - si dupa aceea bunele corabii ...au zabovit atat de linistit intr-un port si sub o raza de soare incat s-ar fi zis ca ca-si atinsesera tinta si ca avusesera unul si acelasi tel.
Dar apoi forta atotputernica a menirilor noastre ne-a despartit iarasi impingandu-ne in diferite mari si zone insorite si poate ca nu ne vom mai revedea niciodata; sau poate ca ne vom intalni din nou, dar nu vom izbuti sa ne recunoasten; asezarea noastra la mari diferite si expunerea la alti sori ne-au schimbat.
Faptul ca trebuie sa ne instrainam este o lege mai presus de noi; tocmai de aceea s-ar cuveni totodata sa devenim mai vulnerabili unul fata de celalalt - iar amintirea fostei noastre prietenii sa devina mai sfanta.
Probabil ca exista o orbita astrala imensa, dar invizibila, in care drumurile si tintele noastre diferite ar putea fi ca mici portiuni ale acestei traiectorii; sa ne ridicam la inaltimea acestui gand.
Dar viata noastra e prea scurta si puterea viziunii prea mica pentru ca noi sa fim mai mult decat prieteni in sensul acestei sublime posibilitati.
Sa credem atunci in prietenia noastra astrala chiar daca am fi constransi sa fim dusmani pe pamant''

    

2 comentarii: