.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 16 decembrie 2012

frica


Nu sper nimic, dar astept...pentru ca sfârșitul tuturor este nimicul.
Nu-mi caut spiritul de dragul Spiritului...
Animalul din mine nu stie de nimic si nu vrea sa se dea batut - este cel ce face si nu se da batut, se zbate .
Eul, cel care s-a rotunjit, adunand cateva invataturi si metode de a rationa sau de a recunoaste momentul cand, cu uimire, rezoneaza cu un celalalt,, Eul ce si-a zis Ego, Sine,... launtru nedibuit dar cartografiat de ne/stiinte, filozofii, religii...Eul acesta nu poate sta decat pe ceea ce a faptuit animalul si, ajunge si el sa se opuna, sa se zbata ca sa dovedeasca ca exista.
Frica e o parte care face Viata..
Deci, mi-e frica de Moarte si nu caut spiritul de dragul Spiritului ci, sa-l am ca instrument al posesiuni Vietii.
Dar...nu sper nimic
”Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu