Shakespeare - Sonet LXXIII

"In mine vezi tu anotimpul cand
Foi galbene pe crengi murind se zbat,
Pe arcul lor in geruri tremurand
Vechi coruri unde pasari au cantat,
In mine vezi murind al serii ceas
Cand soarele-ntarzie-n asfintit
Si noaptea, sora mortii, pas cu pas
In bezna totul a pecetluit.
In mine vezi un foc arzand pustiu
Pe-a lui cenusa si-i sleit in ea
Si leaganul luminii i-e sicriu
Si mistuie puterea ce-l hranea.

Tu vezi si mai puternic m-ai cuprins
Vrand sa iubesti ce maine fi-va stins."

(trad. Nicolae Pintilie)