Mi se-nfig genunchii-n prag ,iar fruntea-mi se loveste bland de lemul portii-nchise.
Nu-TI strig, si nici nu-TI bat...
Las numa’ gandul sa-mi
oboseasca in scandura uscata, ca, apoi sa faca un popas in nodul din rasina pietrificata ca o inima, sau, in cea precum o stea cazatoare…
Doamne ...ma adancesc acum in ochiul deschis in lemnul portii,
si-aud cum suna balamaua : „am zzzziiiis!”
Superb...Mi.au dat lacrimile ..Nush de ce postarea mi.a amintit de bunicuta mea care nu mai este!:(
RăspundețiȘtergereVine o vremeeeee ...
Ștergere"Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
RăspundețiȘtergereCa sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate
Dar totusi, nu mi-e teama: curat am fost în toate."
"Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
RăspundețiȘtergereIar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?"