M-a atins timpul, schimbandu-ma.
Asa ca...acum ma hranesc mai mult cu impresii decat cu mancare si aer (mama mei de silueta!)
Si ca-ntr-un proces al digestiei, descompun si recompun impresiile sub lupa ratiunii...timpul concentrandu-se numai in ACUM .
(Mare belea „acum”-ul asta, de-mi sta mintea-n loc iar impresia prinde iz de sacru ...)
Si uite asa se trezeste un "vai" si iar "vaiiiiii" (numa’ de mine zic acest "vaiiiii"), dar il las in urma pastrandu-i numa' urma-n coltul gurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu