.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 26 noiembrie 2010

Uimirea...

Imi amintesc ...prima "capacitate".
Uimirea in fata marului inflorit , a puiului iesit din gaoace, a graului cand incoltea in farfurie...
Uimirea cand am simtit inima, unei vrabiute, ce-mi batea cu putere in palma ...
Uimirea cand priveam, cand ascultam , miroseam , gustam sau cand cautam cu varful degetelor trasaturile propriului meu chip...

Un comentariu:

  1. daca moare uimirea mori! cea mai directa stare de a fii spre nemurire.
    daca te-ai uimit de ele crezi ca ai inteles si nu te-ai mai uimit.

    starea de pamant, a reflectat exact invers pe ”a intelege”, in ”a nu ne uimi”. pamant.
    ”a ne uimi” (minune minunare) e ”a intelege” e cer.

    RăspundețiȘtergere