.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 5 octombrie 2010

cuvantul




„...pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmul 140, 2-3).

Urechea mea percepe un numar limitat de vibratii sonore .
Deasupra si dedesubtul acestor vibratii sunt undele sonore ale focului, apei, pamantului...ale celulelor din trupul meu ...
Intreaga Creatie , rasuna!
Aud doar ce mi se-ngaduie sa aud si „simt” conform afinitatii mele vibratorii ...
Cuvantul rasuna !
Chiar daca-l scriu ..."rasuna" !
Tu citesti ..
Si-ncepe !
Eu nu stiu sa explic cum se-mpletesc „sunetele” si care le sunt caile care duc la descifrarea cuvantului scris ...( Stiinta a explicat-o ).
Totul este sa nu treaca dincolo de rezistenta echilibrului normal al structurii tale .
In relatie cu aproapele si cu mine insami, Cuvantul trebuie ales cu noblete ,cu rabdare ...
Cuvintele ce scapa din infernurile din noi : cele cu dublu sens ca sa produca desfraul mintii , cele aritmice ce duc la violenta , cele dure care produc manie, ura, melancolie, tristete....„sparg geamuri ” in Inima , precum bubuitul unui tun ...
Uneori ...ucid!
E greu si sa taci , pentru ca exista si taceri delictuase ...
Dar putem sa invatam valoarea Cuvantului si sa o intelegem ..mai ales acum cand barfa, trancaneala si calomnia au umplut lumea de durere si amaraciune .

Cuvinte ...cuvinte ce le-am invatat din cursurile unei scoli , pe care acum le folosesc , le experimentez , incercand sa le inteleg valoarea si sa nu le profanez cu ganduri nedemne .
Ganduri ...numai de bine pentru VOI !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu