In viata nu este vorba despre dezvoltarea personala,ci despre dizolvarea personala.(a transcende „persona”/masca /conceptul de sine/ceea ce crezi ca esti/iluzie creata de minte).
Te-ai nascut Gol atat pe exterior (fara haine),cat si pe interior („tabula rasa” – fara imaginea de sine in minte ).
Elibereaza-te de masca.
Fii Liber !!!
Cine esti tu cu adevarat ?
Orice gand ai avut despre tine insuti, indiferent ca te-ai subapreciat sau supraapreciat, nu reprezinta cine esti tu de fapt.
Cine esti tu cu adevarat ?
Orice gand ai avut despre tine insuti, indiferent ca te-ai subapreciat sau supraapreciat, nu reprezinta cine esti tu de fapt.
Este doar un gand.
Adevarul despre cine esti nu poate fi gandit, pentru ca este sursa tuturor gandurilor.
Adevarul despre cine esti nu poate fi numit sau definit. [..]
Adevarul despre cine esti este liber de toate conceptele.
Adevarul despre cine esti este liber de toate conceptele.
Deja esti liber iar ceea ce te impiedica sa realizezi ca esti atat de liber este atasamentul tau fata de vreun gand despre cine esti.
Cine esti tu cu adevarat?
Cine esti tu cu adevarat?
Esti vreo imagine care iti apare in minte?
Esti vreo senzatie care iti apare in corp?
Esti vreo emotie care iti trece prin minte si corp?
Esti ceva ce altcineva a spus ca esti?
Sau esti razvratirea impotriva a ceea ce altcineva a spus ca esti? Acestea sunt cateva dintre multele carari de identificare gresita. Toate aceste definitii vin si pleaca, se nasc si mor.
Adevarul despre cine esti nu apare si dispare.
Este prezent dinainte de nastere, pe parcursul vietii si dupa moarte. Ca sa descoperi adevarul despre cine esti nu este doar posibil ci este dreptul tau din nastere.
Iar ganduri cum ca aceasta descoperire nu este pentru tine, sau ca acum nu este momentul, sau ca nu esti demn sa afli, sau ca nu esti pregatit, sau ca deja stii cine esti, sunt doar trucuri ale mintii.
Este momentul sa investighezi acest EU-gand si sa-i observi validitatea.
In timpul acestei examinari, apare o deschidere a inteligentei constiente pe care o reprezinti spre a se recunoaste, in sfarsit, pe sine. [..]
Ai experimentat atat succesul cat si infringerea.
Ai experimentat atat succesul cat si infringerea.
La un moment dat, mai devreme sau mai tirziu, îti dai seama cine esti, si oricum ai defini asta, nu este satisfacator.
Daca raspunsul la întrebare nu este unul sincer, si nu doar unul conventional, vei fi in continuare flamand sa-l afli.
Pentru ca. indiferent de cum te definesc ceilalti, bineintentionati sau nu si indiferent de cum te definesti tu insuti, nici o definitie nu iti da o certitudine durabila.
Momentul in care iti dai seama ca nici un raspuns nu este satisfacator pentru aceasta intrebare este crucial.
Prin puterea si simplitatea ei, intrebarea „Cine sunt EU?” proiecteaza mintea inapoi la radacinile identificarii personale, presupunerea fundamentala: „EU sunt cineva.”
Decat sa luam automat aceasta presupunere ca fiind adevarata, poti cerceta mai adanc.
Nu este greu sa observi ca acest prim gand, „EU sunt cineva”, duce la tot felul de strategii: sa fii un cineva mai bun, mai protejat, un cineva cu mai multa placere, mai mult comfort, mai realizat. Dar cand chiar acest gand fundamental este pus la indoiala, mintea intalneste EU-l care se presupune a fi separat de ceea ce il cauta.
Nu este greu sa observi ca acest prim gand, „EU sunt cineva”, duce la tot felul de strategii: sa fii un cineva mai bun, mai protejat, un cineva cu mai multa placere, mai mult comfort, mai realizat. Dar cand chiar acest gand fundamental este pus la indoiala, mintea intalneste EU-l care se presupune a fi separat de ceea ce il cauta.
Aceasta se numeste investigarea propriului EU.
Cea mai fundamentala intrebare: „Cine sunt EU?”, este cea mai ignorata.
Ne petrecem cea mai mare parte a zilelor spunandu-ne noua sau altora ca suntem cineva important, cineva neimportant, cineva mare, cineva mic, cineva tanar, cineva batran, fara sa punem niciodata la indoiala cea mai fundamentala presupunere: Cine esti tu, cu adevarat?
De unde stii: asta este cine esti?
Este adevarat? Chiar?
Cand iti indrepti atentia catre intrebare: Cine sunt EU? probabil ca vezi o entitate care are fata si corpul tau.
Dar cine este constient de acea entitate?
Esti tu obiectul, sau, esti tu constiinta acelui obiect?
Obiectul vine si pleaca.
Parintele, copilul, iubitul, abandonatul, iluminatul, victoriosul, si infrantul.
Aceste identificari vin si pleaca.
Atentia acestor identificari este mereu prezenta.
Atentia acestor identificari este mereu prezenta.
Sa te confunzi cu un obiect cu atentie duce la placere extrema sau la durere extrema si la un ciclu infinit de suferinta.
Cand te decizi sa nu te mai identifici gresit si descoperi direct si complet ca tu esti insasi acea atentie si nu aceste definitii impertinente, cautarea ta de catre tine ia sfarsit.
Cand intrebarea „Cine?” este condusa inocent, pur, pe toata calea pana inapoi la sursa, are loc o revelatie imensa, uimitoare: Acolo nu exista nici o entitate!
Exista doar acea indefinibila, nelimitata recunoastere a propriului tau eu ca fiind inseparabil de tot ce il inconjoara.
Esti liber. Esti intreg. Esti infinit. Nu ai un capat, nu ai limite.
Orice idee despre tine, apare in interiorul tau si va disparea tot in interiorul tau.
Tu esti atentia, iar atentia este constiinta.
Lasa chiar acum sa moara toate definitiile pe care ti le-ai dat. Lasa-le sa piara si observa ce ramane.
Vezi ce nu s-a nascut niciodata si ce nu va muri nicicand.
Simte usurarea data de renuntarea la corvoada autodefinirii.
Simte irealitatea acestei corvezi. Simte bucuria care exista acolo. Odihneste-te in infinita pace a propriei tale naturi inainte ca vreun gand despre EU sa se iveasca.
Cand ne nastem ne aflam in acea stare psihologica „tabula rasa”,in care suntem goi atat pe interior cat si e exterior. Dealungul timpului suntem conditionati sa ne dezvoltam personalitatea…,incepem sa ne identificam cu un nume,cu ceea ce posedam,cu ceea ce ne place/nu ne place…,incepem sa adoptam anumite idei, credinte, principii, prejudecati.
Cand ne nastem ne aflam in acea stare psihologica „tabula rasa”,in care suntem goi atat pe interior cat si e exterior. Dealungul timpului suntem conditionati sa ne dezvoltam personalitatea…,incepem sa ne identificam cu un nume,cu ceea ce posedam,cu ceea ce ne place/nu ne place…,incepem sa adoptam anumite idei, credinte, principii, prejudecati.
Personalitatea nu e neaparat ceva rau;aceasta devine „o problema”atunci cand ne identificam in totalitate cu ea.
Avem nevoie de personalitate pentru a functiona in aceasta lume, dar nu este ceea ce suntem noi in esenta.
Ceea ce suntem noi cu adevarat nu poate fi verbalizat, nici macar conceptualizat, ceea ce suntem noi nu poate fi redus la o idee, la un concept.
Ceea ce suntem noi (VIATA) nu poate fi definit, gandit,ci doar trait. E ca si cum x-ulescu ar citi/studia despre miere fara ca macar sa fi gustat vreodata mierea, dar sa creada ca are habar ce este mierea. X-ulescu va cunoaste ce este mierea doar cand va gusta mierea prin experienta directa.
La fel este si cu ceea ce suntem noi/esenta noastra/adevarata noastra identitate – Putem afla cine/ce suntem doar prin traire directa."
Eu pot ierta orice dar nu si visele:(
RăspundețiȘtergereAdevărat
RăspundețiȘtergere