INIȚIEREA

Trecuse ceva vreme de când mă tot văitam că nu-ntâlnisem primavara, că mă trezisem într-o inexpresivă maturitate, că eram femeia-care-nu-e...și mi-era dor să am dantele, mister, răsfaț și...o cărare ...

Dacă n-ar fi fost plopul din fața ferestrei, n-aș fi știut cum trec anotimpurile.
De el îmi rezemam visele în nopțile cu lună plină.

Și...de fiecare dată dormeam buștean când trecea înca o primavară.

Pentru Speranță aruncasem mulți bănuți în fântânile pe lânga care trecusem ...

Căutam deja în Nevăzut răspunsuri la cele Văzute din viața mea...

Atunci l-am întalnit pe Maestru ...
I-am dat binețe și obosită, m-am așezat ca-ntr-o răscruce...
Mi-am împreunat palmele a rugăciune, am închis ochii și m-am trezit mergând pe o cărare ...
Simțeam parfum de flori și o adiere blândă.
In fața unei stânci, m-am așezat pe-o bancă, minunându-mă de un astfel de loc...
Atunci a apărut Lumină, tăcut așezându-se lângă mine.
L-am întrebat cum îl cheamă...

Probabil habar nu aveam ce să-l întreb!
S-a aplecat și-a scris cu degetul pe cărare...apoi a întins același deget și l-a atins ușor de pieptul meu...

S-a zguduit, și parcă a țipat ceva în mine ...ca apoi să mă cuprindă o liniște fară gânduri și-un dor ... să-mi fie dor!

Am auzit vocea Maestrului să ma ridic și fără să privesc în urmă, să ma întorc...

Când am deschis ochii, plângeam ținându-ma de inima.
Am fost inițiată și-aveam acum într-o mână Ființa mea, și-n cealaltă compasiunea pentru Aproapele ....

Îmi aminteam ...era februarie 2000.

Și-l văd iarăși pe Lumină apropiindu-și degetul de mine...
Râd și simt cum mi se deschid bratele ...căutând senzația de-atunci. Se amestecă acum cu presiunea din plămâni.

Îmi simt plămânii și simt energia unei guri de aer !!!

Iubesc ce simt!
Iubesc bătaia din piept!
Iubesc pielea pe care zbârnâie emoția trimisă de inimă si plămâni.

 

(- art:Toni Carmine Salerno)