labirintul

"Un drum intortocheat , de jur imprejurul unui sistem de axe coordonate sub forma unui lant spiralat sau a meandrelor. Un drum lung si greu ca cel al initierii; o expresie a " cautarii centrului, a miezului " .

Limbile vorbite de Dumnezeu

"Un misionar spaniol vizita o insula, unde a intalnit trei preoti azteci.
- Cum va rugati sfintiile voastre?
- Avem numai o rugaciune - raspunse unul dintre azteci. Spunem: „Doamne, Tu esti Trei, noi suntem trei. Ai mila de noi".
- Frumoasa rugaciune, spuse misionarul. Dar nu este chiar o rugaciune pe care s-o asculte Dumnezeu. O sa va invat una mult mai buna.
Preotul ii invata o rugaciune catolica si pleca mai departe pe drumul crestinarii altora. Dupa cativa ani, aflat pe nava care-l ducea inapoi in Spania, a trecut iar pe langa acea insula. De pe punte, ii vazu pe cei trei preoti pe plaja - si le facu un semn de salut cu mana.
Atunci, cei trei se apropiara de nava, pasind pe apa.
- Parinte, parinte! - striga unul dintre ei cand ajunse aproape de nava. Mai invata-ne o data rugaciunea pe care o asculta Dumnezeu, pentru ca am uitat-o!
- Nu conteaza, spuse misionarul, vazand minunea. Si-I ceru iertare lui Dumnezeu pentru ca nu intelesese ca El vorbea toate limbile.

Iata, in continuare, cateva asemenea rugaciuni:

Dhammapada (atribuita lui Buddha)
In loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea.
In loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arata Frumosul.
In loc de-o mie de cantari, mai bine una, dar care-mprastie doar bucurie.

Mevlana Jelaluddin Rumi (sec. XIII)
Acolo, afara, dincolo de ce e bine si dincolo de ce e rau exista un camp imens. Ne vom intalni acolo.

Profetul Mohammed (sec. VII)
Oh, Allah! Eu te intreb pentru ca tu stii tot, cunosti chiar si lucrurile nevazute.
Daca ce fac eu e bine pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, atunci fie-mi sarcina usoara si binecuvantata..
Daca ce fac acum e rau pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, departeaza de mine sarcina aceasta.

Iisus din Nazaret, Matei 7; 7-8
Cere si vei primi.
Cauta si vei gasi.
Bate si ti se va deschide.
Pentru ca cine cere, primeste; cine cauta, gaseste; cui bate, i se deschide usa.

Rugaciune iudaica pentru pace
Sa suim pe muntele Domnului, unde vom putea umbla cu El. Sa ne preschimbam spadele in pluguri si lancile in cosuri pentru fructe.
Niciun popor sa nu ridice sabia impotriva altuia si niciodata sa nu invatam arta razboiului. Si nimeni sa nu se teama de vecinul lui, pentru ca asa a spus Domnul.

Lao Tze, China - sec. VI i.H.
Ca sa fie pace in lume, trebuie ca popoarele sa traiasca in pace.
Pentru ca popoarele sa traiasca in pace, orasele nu trebuie sa se ridice unele impotriva altora.
Pentru a fi pace in orase, vecinii trebuie sa se inteleaga.
Ca sa fie pace intre vecini, trebuie ca armonia sa domneasca in familie.
Ca sa fie pace in casa, trebuie s-o gasesti in propria inima."

(Paulo Coelho - Limbile vorbite de Dumnezeu - traducere de Gabriela Banu)

Intaia epistola paulina...

CAPITOLUL 13
Dragostea şi bunurile ei.

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Focul - de Octavian Paler

"Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind doua pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mâinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem."

Dragobete....eteteeee...abia pe seara !!!

pupaturi de Dragobete

Flori de fraga
Din luna lui Faur

miercurea..."fara cuvinte" ( 2 )

... diferite grade de vibratie in aceeasi dragoste

(initiativa : intre vis si realitate )

Nichita Stanescu - Sunt Un Om Viu

"Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
ma bucur totdeauna ca sunt.

Nu ma realizez deplin niciodata,
pentru ca
am o idee din ce in ce mai buna
despre viata

Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere,
bunaoara între mine si 2, între mine si 3.

Am si-un defect, un pacat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
miscarile aproape perfecte ale cerului.
Si-o rana întâmplatoare la mâna
ma face sa vad prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, razboaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea întelegere
pe care-o am pentru Ulise – si
admiratia ce i-o port
barbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-as putea imagina
un pamânt pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate fiindca exista pe lume
astfel de versuri.)

Îmi place sa râd, desi
râd rar, având mereu câte o treaba,
ori calatorind cu o pluta, la nesfârsit,
pe oceanul oval al fanteziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a stii,
de a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!

E un trup al tau, vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti.

Îmi desfac papirusul vietii
plin de hieroglife,
si ceea ce pot comunica
acum, aici,
dupa o descifrare anevoioasa,
dar nu lipsita de satisfactii,
e un poem închinat pacii.

E o fertilitate nemaipomenita
în pamânt si-n pietre si în schelarii,
magnetic, timpul, clipita cu clipita,
gândurile mi le-nalta
ca pe niste trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenita
în pamânt si-n pietre si în schelarii
Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita,
s-ar si umple de ferigi, de balarii!

Doar chipul tau prelung, iubito,
lasa-l asa cum este, razimat
între doua batai ale inimii mele,
ca între Tigru
si Eufrat."

( pictura : Sophie Busson )

El Greco

"El Greco este o chemare,

El Greco este o rugăciune,


El Greco este un strigăt,


El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată


El Greco este un pescuitor de perle".

(Jean Cocteau, 1943)

Nu exista iubiri imposibile…

"Nu exista iubiri imposibile…Exista iubiri contrariate sau violentate de catre terte persoane sau de catre reguli, sau interzise inca de tabu-uri. Si sunt mult mai numaroase decat ne putem imagina. Exista iubiri traversate de frici, ratacite de amagiri, batute de vanturi contrare, infranate de obstacole reale sau imaginare, inchise de ziduri pe care ni le imaginam, pentru noi sau pentru celalalt.
Nu exista iubiri imposibile… pentru ca iubirea este una dintre fortele cele mai puternice, este purtatoarea unei energii atat de mari, incat este capabila sa traverseze multe dificultati, sa se opuna pericolelor nenumite, sa invinga toate opozitiile, si sa depaseasca toate obstacolele. Este adevarat ca exista iubiri fragilizate de indoiala…ranite de contradictii…ratacite in credinte sau asasinate de certitudini eronate.
Nu exista iubiri imposibile….ci doar relatii amoroase care par imposibile. Dar dincolo de asta cu totii cunoastem atatea povesti de iubire, care aveau impotriva lor toate fortele universului, care ar fi trebuit sa fie imposibile si care totusi au supravietuit si chiar au rezistat in ciuda tuturor interdictiilor, tuturor obstacolelor.
Iubirea (…) ascunde in ea misterele vietii, iar acest fapt ii da o forta inepuizabila, forta care ne uimeste, fara sa ne surprinda, atunci cand noi suntem beneficiarii." ( Jacques Salomé )

Stand By Me

"simte-mi furia "

miercurea..."fara cuvinte" ( 1 )

Asemanarile in amurgul vietii sunt semne ale unei afinitati profunde ...

( initiativa : intre vis si realitate )

esti...

" Esti atat de ascuns, incat nimeni nu-ti cunoaste, cu adevarat, natura si esti atat de subtil, incat nu poti fi definit prin nici o calitate particulara; caci esti masculin cu masculinitatea si esti feminin cu feminitatea; la lumina zilei imprumuti firea zilei si in umbra noptii imprumuti firea noptii; le intreci pe toate in chiar firea lor si te faci asemeni lor in modul lor de a fi ..."

( text hermetic )

- pictura : Cristian Badescu

puterea ...intentiei

Intentia sa ne calauzeasca vointa
INTENTIA pe care maestri o cunosc si o slujesc.

Observare de Sine Însuşi

"Auto-Observarea intimă de sine însuşi este un mijloc practic pentru a obţine o transformare radicală.
A cunoaşte şi a observa sunt lucruri diferite. Mulţi confundă observarea de sine cu faptul de a cunoaşte. Cunoaştem că suntem aşezaţi pe un scaun într-o sală, însă aceasta nu înseamnă că vom observa scaunul.
Cunoaştem că la un moment dat suntem într-o stare negativă, poate faţă de o problemă, sau preocupaţi de o chestiune sau alta, sau într-o stare de nelinişte sau de incertitudine etc., dar aceasta nu înseamnă că o vom observa.
Simţiţi antipatie pentru cineva? Nu vă place o anumită persoană? De ce? Veţi spune că cunoaşteţi acea persoană… Vă rog!, observaţi-o, a cunoaşte nicicând nu înseamnă a observa; nu confundaţi faptul
de a cunoaşte cu faptul de a observa…
Observarea de sine, care este sută la sută activă, este un mijloc pentru schimbarea de sine, în timp ce cunoaşterea, care e pasivă, nu este.
Cu siguranţă, a cunoaşte nu este un act de atenţie. Atenţia dirijată spre interiorul nostru înşine, spre ceea ce se întâmplă înăuntrul nostru, este într-adevăr ceva pozitiv, activ…
În cazul unei persoane faţă de care avem antipatie, numai aşa, pentru că aşa avem chef şi de multe ori fără nici un motiv, remarcăm multitudinea de gânduri care se acumulează în minte, grupul de voci care vorbesc şi strigă dezordonat înăuntrul nostru înşine, ceea ce spun, emoţiile dezagreabile care apar în interiorul nostru, savoarea neplăcută pe care toate acestea o lasă în psihicul nostru etc. etc.
Evident, într-o asemenea stare ne dăm seama, deopotrivă, de faptul că în interior tratăm foarte urât persoana faţă de care avem antipatie.
Însă, pentru a vedea toate acestea, este nevoie indiscutabil de o atenţie dirijată în mod intenţionat spre interiorul nostru înşine; nu de o atenţie pasivă.Atenţia dinamică provine într-adevăr de la partea observatoare, în timp ce gândurile şi emoţiile aparţin părţii observate.
Toate acestea ne fac să înţelegem că faptul de a cunoaşte este ceva pe de-a-ntregul pasiv şi mecanic, în contrast evident cu observarea de sine, care este un act conştient.
Nu vrem să spunem cu asta că nu există observarea mecanică de sine, însă un asemenea tip de observare nu are nimic de-a face cu auto-observarea psihologică la care ne referim.
A gândi şi a observa se dovedesc a fi, de asemenea, foarte diferite. Orice subiect îşi poate oferi luxul de a gândi despre el însuşi tot ceea ce vrea, dar asta nu înseamnă că se va observa cu adevărat.
Trebuie să vedem diferitele „Euri” în acţiune, să le descoperim în psihicul nostru, să înţelegem că înăuntrul fiecăruia dintre ele există un procentaj din propria noastră conştiinţă, să ne căim că le-am creat etc.
Atunci vom exclama: „Dar ce face acest EU?” „Ce spune?” „Ce este ceea ce vrea?” „De ce mă chinuieşte cu desfrâul său, cu mânia sa?” etc. etc. etc.
Atunci vom vedea în interiorul nostru înşine toată acea înlănţuire de gânduri, emoţii, dorinţe, pasiuni, comedii private, drame personale, minciuni elaborate, discursuri, scuze, morbidităţi, paturi de plăcere, scene de lascivitate etc. etc. etc.
De multe ori înainte de a adormi, tocmai în clipa de trecere de la starea de veghe la cea de somn, percepem înăuntrul propriei noastre minţi diferite voci care vorbesc între ele, sunt diferitele Euri care trebuie să rupă în acele momente orice conexiune cu diferiţii centri ai maşinii noastre organice, cu scopul de a se cufunda apoi în lumea moleculară, în a „Cincea Dimensiune”.

( Samael Aun Weor )

Bunul Stăpân al Casei

"A te îndepărta de efectele dezastruoase ale vieţii, în aceste vremuri tenebroase, cu siguranţă este foarte dificil, dar indispensabil, altfel eşti devorat de viaţă.
Orice muncă pe care cineva o face asupra sa însuşi, cu scopul de a obţine o dezvoltare sufletească şi spirituală, se relaţionează întotdeauna cu izolarea –foarte bine înţeleasă–, căci sub influenţa vieţii, aşa cum
o trăim mereu, nu este posibil să dezvoltăm altceva decât personalitatea.
În nici un caz nu încercăm să ne opunem dezvoltării personalităţii, în mod evident aceasta este necesară în existenţă, însă desigur este ceva pur şi simplu artificial, nu este adevărul, realul din noi.
Dacă bietul mamifer intelectual, în mod greşit numit om, nu se izolează, ci se identifică cu toate faptele vieţii practice şi-şi iroseşte forţele în emoţii negative şi în auto-consideraţii personale şi în deşartă pălăvrăgeală insubstanţială, de discuţie ambiguă, în el nu se va putea dezvolta nimic înălţător, nici un element real, cu excepţia a ceea ce aparţine lumii mecanicităţii.
Fără doar şi poate, cine vrea într-adevăr să obţină dezvoltarea Esenţei în el, trebuie să ajungă să fie închis în mod ermetic. Acest lucru se referă la ceva intim strâns legat de tăcere.
Fraza provine din timpurile străvechi, când se preda în mod secret o Doctrină despre dezvoltarea interioară a omului, legată de numele lui Hermes.
Dacă o persoană vrea ca, în interioritatea sa, să crească ceva real, este clar că trebuie să evite scurgerea energiilor sale psihice.
Când cineva are scurgeri de energie şi nu se află izolat în intimitatea sa, este incontestabil că nu va putea obţine în psihicul său dezvoltarea a ceva real.
Viaţa comună, obişnuită vrea să ne devoreze în mod implacabil; noi trebuie să luptăm zilnic împotriva vieţii, trebuie să învăţăm să înotăm împotriva curentului…
Această muncă este contrară vieţii, este vorba de ceva foarte diferit faţă de viaţa de toate zilele şi care totuşi trebuie pus în practică clipă de clipă; vreau să mă refer la Revoluţia Conştiinţei.
Este evident că dacă atitudinea noastră faţă de viaţa zilnică este fundamental greşită; dacă noi credem că totul trebuie să ne meargă bine pur şi simplu, atunci vor veni dezamăgirile…
Oamenii vor ca lucrurile să le iasă bine „pur şi simplu”, pentru că totul trebuie să meargă în acord cu planurile lor; însă cruda realitate este diferită, cât timp o persoană nu se schimbă în interior, că-i place sau nu, va fi mereu victimă a circumstanţelor.
Se spun şi se scriu despre viaţă multe stupidităţi sentimentale, însă acest Tratat de Psihologie Revoluţionară este diferit.
Această Doctrină trece direct la subiect, la faptele concrete, clare şi definitive; afirmă în mod accentuat că „Animalul Intelectual”, în mod greşit numit om, este un biped mecanic, inconştient, adormit.
„Bunul Stăpân al Casei” niciodată nu ar accepta Psihologia Revoluţionară; îşi îndeplineşte toate îndatoririle de tată, de soţ etc. şi în consecinţă are despre el cea mai bună părere. Dar el serveşte doar scopurilor naturii şi atâta tot.
Prin opoziţie, vom spune că există şi „Bunul Stăpân al Casei” care înoată împotriva curentului, care nu vrea să se lase devorat de viaţă; însă în lume aceşti indivizi sunt foarte puţini, nu abundă nicicând.
Atunci când o persoană gândeşte în acord cu ideile acestui Tratat de Psihologie Revoluţionară, obţine o viziune corectă asupra vieţii. "

( Samael Aun Weor )

Creaturi Mecanice

"Nicidecum nu am putea nega Legea Recurenţei care se produce în fiecare moment al vieţii noastre.
În mod cert, în fiecare zi a existenţei noastre există o repetare de evenimente, stări de conştiinţă, cuvinte, dorinţe, gânduri, acte de voinţă etc.
Este clar că atunci când o persoană nu se auto-observă, nu-şi poate da seama de această neîncetată repetare zilnică.
Se dovedeşte a fi evident că cine nu simte nici un interes pentru a se observa pe sine însuşi, nu doreşte nici să muncească pentru a obţine o adevărată transformare radicală.
Dar, culmea culmilor, există oameni care vor să se transforme fără a lucra asupra lor înşişi.
Nu negăm faptul că fiecare are dreptul la adevărata fericire a spiritului, însă, de asemenea este sigur faptul că o astfel de fericire ar fi mai mult decât imposibilă, dacă nu lucrăm asupra noastră înşine.
O persoană se poate schimba în mod intim când într-adevăr reuşeşte să-şi modifice reacţiile în faţa diverselor întâmplări care îi survin zilnic.
Dar nu am putea să schimbăm modul nostru de a reacţiona în faţa întâmplărilor vieţii practice, dacă nu am lucra serios asupra noastră înşine.
Avem nevoie să schimbăm modul nostru de a gândi, să fim mai puţin neglijenţi, să devenim mai serioşi şi să luăm viaţa într-un mod diferit, în sensul său real şi practic.
Însă, dacă noi continuăm aşa cum suntem, comportându-ne la fel în fiecare zi, repetând aceleaşi greşeli, cu aceeaşi neglijenţă din totdeauna, orice posibilitate de schimbare va rămâne, de fapt, eliminată.
Dacă o persoană într-adevăr vrea să ajungă să se cunoască pe sine însăşi, trebuie să înceapă prin a-şi observa propria comportare în faţa evenimentelor oricărei zile a vieţii.
Nu vrem să spunem cu aceasta că o persoană nu trebuie să se observe pe ea însăşi zilnic, vrem doar să afirmăm că trebuie să începem prin a observa o primă zi.
În toate trebuie să existe un început, şi a începe prin a observa comportamentul nostru în oricare zi din viaţa noastră este un bun început.
A observa reacţiile noastre mecanice în faţa tuturor acelor detalii mărunte ale dormitorului, locuinţei, sufrageriei, casei, străzii, serviciului etc. etc. etc., ceea ce spunem, simţim şi gândim, este cu siguranţă lucrul cel mai indicat.
Important este să vedem apoi cum sau în ce mod putem schimba acele reacţii; însă dacă noi credem că suntem persoane bune, că nicicând nu ne comportăm în mod inconştient şi greşit, nicicând nu ne vom schimba.
Înainte de toate avem nevoie să înţelegem că suntem persoane-maşini, simple marionete controlate de agenţi secreţi, de Euri oculte.
Înăuntrul persoanei noastre trăiesc multe persoane, niciodată nu suntem identici; uneori se manifestă în noi o persoană meschină; alteori o persoană iritabilă; în orice altă clipă o persoană splendidă, binevoitoare; mai târziu o persoană scandaloasă sau calomniatoare; după aceea un sfânt, apoi un şarlatan etc. etc. etc.
Avem persoane de tot felul în interiorul fiecăruia dintre noi, Euri de toate felurile. Personalitatea noastră nu este altceva decât o marionetă, o păpuşă vorbitoare, ceva mecanic.
Să începem prin a ne comporta conştient pe durata unei mici părţi a zilei; trebuie să încetăm să fim simple maşini, chiar dacă va fi timp de câteva minute pe zi, acesta va avea o influenţă decisivă asupra existenţei noastre.
Când ne Auto-Observăm şi refuzăm să facem ceea ce vrea un Eu sau altul, este clar că începem să nu mai fim maşini.
Un singur moment în care suntem destul de conştienţi pentru a înceta să fim maşini, dacă se face în mod voluntar, de obicei modifică multe circumstanţe neplăcute…
Din nefericire, trăim zi de zi o viaţă mecanicistă, de rutină, absurdă. Repetăm fapte, obiceiurile noastre sunt aceleaşi, nicicând n-am vrut să le schimbăm, sunt calea ferată mecanică pe care circulă trenul existenţei noastre mizerabile; cu toate acestea, avem cea mai bună părere despre noi…
Peste tot abundă „MITOMANII”, cei care se cred Zei; creaturi mecanice, rutinare, personaje din noroiul pământului, mizerabile marionete manevrate de diverse Euri; astfel de persoane nu vor lucra asupra lor însele…"

( sursa )

Individualitatea

"A se crede „Unul”, desigur este o glumă de mult prost gust; din nefericire, această zadarnică iluzie există înăuntrul fiecăruia dintre noi.
În mod lamentabil, întotdeauna avem cea mai bună părere despre noi înşine, niciodată nu ne trece prin cap să înţelegem că nici măcar nu posedăm o individualitate adevărată.
Partea cea mai proastă este că ne oferim chiar falsul lux de a presupune că fiecare dintre noi se bucură de o conştiinţă deplină şi de o voinţă proprie.
Bieţii de noi! Cât de stupizi suntem! Fără nici o îndoială ignoranţa este cea mai rea dintre nenorociri.
Înăuntrul fiecăruia dintre noi există mai multe mii de Indivizi diferiţi, subiecţi distincţi, Euri sau persoane care se ceartă între ele, care se bat pentru
supremaţie şi care nu au nici o ordine sau concordanţă.
Dacă am fi conştienţi, dacă ne-am trezi din atâtea visuri şi fantezii, cât de diferită ar fi viaţa…
Însă ca o culme a nefericirii noastre, emoţiile negative şi auto-consideraţiile şi amorul propriu, ne fascinează, ne hipnotizează, niciodată nu ne permit să ne amintim de noi înşine, să ne vedem aşa cum suntem…
Credem că avem o singură voinţă, când în realitate posedăm multe voinţe diferite. (Fiecare Eu o are pe a sa).
Tragi-comedia acestei întregi Multiplicităţi Interioare se dovedeşte înfiorătoare; diferitele voinţe interioare se ceartă între ele, trăiesc în conflict continuu, acţionează în direcţii diferite.
Dacă am avea o adevărată Individualitate, dacă am poseda o Unitate în locul unei Multiplicităţi, am avea de asemenea continuitate a scopurilor, conştiinţă trezită, voinţă particulară, individuală.
Ceea ce este indicat e să ne schimbăm; cu toate acestea, trebuie să începem prin a fi sinceri faţă de noi înşine.
Avem nevoie să facem un inventar psihologic despre noi înşine pentru a cunoaşte ceea ce avem în plus şi ceea ce ne lipseşte.
Este posibil să obţinem o Individualitate, însă dacă noi credem că o avem, acea posibilitate va dispărea.
Este evident că niciodată nu am lupta pentru a obţine ceva ce credem că avem. Fantezia ne face să credem că suntem posesori ai Individualităţii şi chiar există în lume şcoli în care aşa se predă.
Este urgent să luptăm împotriva fanteziei, aceasta ne face să părem ca şi cum am fi în felul acesta sau acela, când, în realitate, suntem mizerabili, neruşinaţi şi perverşi.
Credem că suntem oameni, când de fapt, suntem numai nişte mamifere intelectuale lipsite de Individualitate.
Mitomanii se cred Zei, Mahatmaşi etc., fără să bănuiască faptul că nici măcar nu au minte individuală şi Voinţă Conştientă.
Egolatrii îl adoră într-atât pe iubitul lor Ego, încât nicicând nu ar accepta ideea Multiplicităţii Egourilor înăuntrul lor înşişi.
Paranoicii, cu tot orgoliul clasic ce-i caracterizează, nici măcar nu vor citi această carte…
Este indispensabil să luptăm pe viaţă şi pe moarte împotriva fanteziei legate de noi înşine, dacă nu vrem să fim victime ale emoţiilor artificiale şi ale experienţelor false care pe lângă faptul că ne pun în situaţii ridicole, împiedică orice posibilitate de dezvoltare interioară.
Animalul intelectual este atât de hipnotizat de fantezia sa încât visează că este un leu sau o acvilă, pe când cu adevărat nu este nimic altceva decât un netrebnic vierme din noroiul pământului.
Mitomanul niciodată nu ar accepta aceste afirmaţii făcute în rândurile de mai sus; evident, el se simte arhihierofant, orice s-ar spune, fără să bănuiască faptul că fantezia nu este practic nimic, „nimic altceva decât fantezie”.
Fantezia este o forţă reală care acţionează în mod universal asupra omenirii şi care menţine umanoidul intelectual într-o stare de vis, făcându-l să creadă că este deja un om, că posedă adevărată Individualitate, voinţă, conştiinţă trezită, minte particulară etc. etc.
Când gândim că suntem unul, nu ne putem clinti din locul în care ne aflăm în noi înşine, batem pasul pe loc şi în cele din urmă degenerăm, involuăm.
Fiecare dintre noi se găseşte într-o anumită etapă psihologică şi nu vom putea ieşi din aceasta, decât dacă le vom descoperi în mod direct pe toate acele persoane sau Euri care trăiesc înăuntrul persoanei noastre.
Este clar că prin intermediul auto-observării intime vom putea vedea persoanele care trăiesc în psihicul nostru şi pe care trebuie să le eliminăm pentru a obţine transformarea radicală.
Această percepţie, această auto-observare, transformă în mod fundamental toate concepţiile greşite pe care le avem despre noi înşine şi, ca rezultat, vom evidenţia faptul concret că nu posedăm o adevărată Individualitate.
Atâta timp cât nu ne vom auto-observa, vom trăi cu iluzia că suntem Unul şi, în consecinţă, viaţa noastră va fi falsă.
Nu este posibil să ne relaţionăm corect cu semenii noştri când nu se realizează o schimbare interioară în adâncul psihicului nostru.
Orice transformare intimă cere eliminarea prealabilă a Eurilor pe care le purtăm în interior.
În nici un caz nu am putea elimina acele Euri, dacă nu le observăm în interiorul nostru.
Pentru aceia care se simt Unul, care au despre ei înşişi cea mai bună părere, care nicicând nu ar accepta doctrina celor multipli şi nici nu doresc să observe Eurile, aşadar orice posibilitate de schimbare devine imposibilă în ei.
Nu este posibil să ne schimbăm dacă nu eliminăm, însă cine se simte posesor al Individualităţii, dacă ar accepta că trebuie să elimine, nu ar şti în realitate ce este ceea ce trebuie să elimine.
Dar, nu trebuie să uităm că cine crede că este Unul, fiind auto-înşelat, crede că ştie într-adevăr ce trebuie să elimine, însă în realitate nici măcar nu ştie că nu ştie, este un ignorant cultivat.
Avem nevoie să ne „dezegoizăm” pentru a ne „individualiza”, însă cine crede că posedă Individualitatea este imposibil să se poată dezegoiza.
Individualitatea este sacră sută la sută; puţini sunt cei care o au, dar toţi cred că o au.
Cum am putea elimina „Eurile”, dacă noi credem că avem un „Eu” unic?
În mod sigur, numai cel care niciodată nu s-a Auto-Observat în mod serios, crede că are un Eu Unic.
Dar trebuie să fim foarte clari în această învăţătură întrucât există pericolul psihologic de a confunda Individualitatea autentică cu conceptul unui fel de „Eu Superior” sau ceva de acest gen.
Individualitatea Sacră se află mult dincolo de orice formă de „Eu”, ea este ceea ce este, ceea ce a fost din totdeauna şi ceea ce va fi mereu.
Legitima individualitate este Fiinţa, iar raţiunea de a fi a Fiinţei este însăşi Fiinţa.
Să se facă distincţie între Fiinţă şi Eu. Cei care confundă Eul cu Fiinţa, cu siguranţă că nicicând nu s-au auto-observat în mod serios.
Până când Esenţa, conştiinţa, va rămâne pe mai departe îmbuteliată în tot acest ansamblu de Euri pe care îl purtăm în interior, schimbarea radicală va fi mai mult decât imposibilă."

( sursa )

Gânduri Negative

"A gândi profund şi cu deplină atenţie se dovedeşte ciudat în această epocă involutivă şi decadentă.
Din Centrul Intelectual izvorăsc diverse gânduri care nu provin dintr-un Eu permanent cum presupun în mod stupid ignoranţii cultivaţi, ci din diferitele „Euri” ce există în fiecare dintre Noi.
Când un om gândeşte, crede cu fermitate că gândeşte el în sine însuşi şi prin sine însuşi.
Bietul mamifer intelectual, nu vrea să-şi dea seama că multiplele gânduri care trec prin
mintea sa îşi au originea în diversele „Euri” pe care le purtăm în interior.
Aceasta înseamnă că nu suntem adevăraţi indivizi gânditori; în realitate, încă nu avem minte individuală.
Totuşi, fiecare dintre diferitele „Euri” pe care le purtăm în interior foloseşte Centrul nostru Intelectual, îl utilizează de câte ori poate pentru a gândi.
Ar fi, deci, absurd să ne identificăm cu un anumit gând negativ sau dăunător, crezându-l proprietate particulară.
În mod evident, acest sau acel gând negativ provine dintr-un oarecare „Eu” care la un moment dat a folosit în mod abuziv Centrul nostru Intelectual.
Există gânduri negative de diferite feluri: suspiciune, neîncredere, rea-voinţă faţă de altă persoană, gelozie pasională, gelozie religioasă, gelozie politică, gelozie faţă de prietenii sau de tip familial, lăcomie, desfrâu, răzbunare, mânie, orgoliu, invidie, ură, resentiment, furt, adulter, lene, gurmandism etc. etc. etc…
În realitate, sunt atât de multe defectele psihologice pe care le avem, încât chiar dacă am avea cerul gurii din oţel şi o mie de limbi pentru a vorbi, nu am izbuti să le enumerăm complet.
Ca urmare sau corolar al celor spuse anterior, se dovedeşte necugetat să ne identificăm cu gândurile negative.
Cum se face că nu este posibil să existe efect fără cauză, afirmăm în mod solemn că nicicând un gând nu ar putea exista prin el însuşi, prin generare spontană…
Relaţia dintre gânditor şi gând este evidentă; fiecare gând negativ îşi are originea într-un gânditor diferit.
În fiecare dintre noi există atâţia gânditori negativi câte gânduri de acest fel.
Privită această problemă dintr-un unghi pluralizat, „Gânditori şi gânduri”, realitatea este că fiecare dintre „Eurile” pe care le cărăm în Psihicul nostru, e cu siguranţă un gânditor diferit.
Incontestabil, înăuntrul fiecăruia dintre noi există exagerat de mulţi gânditori; totuşi, fiecare dintre aceştia, deşi e doar o parte, se crede totul la un moment dat…
Mitomanii, egolatrii, narcisiştii, paranoicii nicicând n-ar accepta teza „Pluralităţii Gânditorilor”, deoarece se iubesc prea mult pe ei înşişi, se simt „tatăl lui Tarzan” sau „mama puiuţilor”…
Cum ar putea astfel de persoane anormale să accepte ideea că nu posedă o minte individuală, genială, minunată?…
Totuşi, acei pedanţi au cea mai bună părere despre ei înşişi şi chiar se îmbracă cu tunica lui Aristip pentru a da dovadă de înţelepciune şi umilinţă…
Legenda secolelor povesteşte undeva că Aristip, vrând să dea dovadă de înţelepciune şi umilinţă, s-a îmbrăcat cu o veche tunică, plină de petice şi găuri; a luat în mâna dreaptă Bastonul Filosofiei şi s-a dus pe străzile Atenei…
Se spune că atunci când Socrate l-a văzut venind, a exclamat cu voce tare: „O, Aristip, vanitatea ta se vede prin găurile veşmântului tău!”
Cine nu trăieşte mereu în stare de Alertă Noutate, de Percepţie Alertă, gândind că gândeşte, se identifică cu uşurinţă cu orice gând negativ.
Ca urmare a acestui fapt, se întăreşte în mod lamentabil puterea sinistră a „Eului Negativ”, autor al gândului corespunzător despre care e vorba.
Cu cât ne identificăm mai mult cu un gând negativ, cu atât mai mult vom fi sclavii „Eului” corespunzător care îl caracterizează.
În ceea ce priveşte Gnoza, Drumul Secret, munca asupra noastră înşine, tentaţiile noastre particulare se găsesc tocmai în „Eurile” care urăsc Gnoza, munca esoterică, deoarece nu ignoră că existenţa lor înăuntrul psihicului nostru este ameninţată mortal de Gnoză şi de muncă.
Acele „Euri Negative” şi certăreţe se înstăpânesc cu uşurinţă pe anumite încâlceli mentale depozitate în Centrul nostru Intelectual şi produc secvenţial curenţi mentali nocivi şi dăunători.
Dacă acceptăm aceste gânduri, acele „Euri Negative” care la un moment dat controlează Centrul nostru Intelectual, vom fi atunci incapabili să ne eliberăm de rezultatele lor.
Niciodată nu trebuie să uităm că orice „Eu Negativ” se „Auto-Înşeală” şi „Înşeală”, în concluzie: Minte.
De fiecare dată când simţim o subită pierdere de forţă, când aspirantul se decepţionează faţă de Gnoză, de munca esoterică, când îşi pierde entuziasmul şi abandonează ce este mai bun, este evident că a fost înşelat de vreun Eu Negativ.
„Eul Negativ al Adulterului” distruge cămine nobile şi-i face pe copii nefericiţi.
„Eul Negativ al Geloziei” înşeală fiinţele care se adoră şi distruge fericirea acestora.
„Eul Negativ al Orgoliului Mistic” îi înşeală pe devoţii Drumului, iar aceştia, simţindu-se înţelepţi, îşi abandonează Maestrul sau îl trădează…
Eul Negativ apelează la experienţele noastre personale, la amintirile noastre, la cele mai bune năzuinţe ale noastre, la sinceritatea noastră şi, prin intermediul unei riguroase selecţii a tuturor acestora, prezintă ceva într-o falsă lumină, ceva ce fascinează şi survine eşecul…
Totuşi, când o persoană descoperă „Eul” în acţiune, când a învăţat să trăiască în stare de alertă, o astfel de înşelătorie devine imposibilă…"


( Samael Aun Weor )

Observator şi Observat

"Este foarte clar şi nu se dovedeşte greu de înţeles că atunci când cineva începe să se observe pe sine însuşi în mod serios din punctul de vedere al faptului că nu este Unul, ci Mulţi, începe să lucreze realmente asupra a ceea ce poartă în interior.
Următoarele defecte Psihologice sunt obstacole, bariere, piedici, pentru munca de Auto-observare Intimă: Mitomania (Grandomania, a se crede un Zeu), Egolatria (Credinţa într-un Eu permanent; adorarea oricărui tip de Alter Ego), Paranoia (Paradă de erudiţie, Auto-suficienţă, înfumurare, a se crede infailibil, orgoliu mistic, persoana care nu ştie să vadă punctul de vedere al altuia).
Când continuăm cu convingerea absurdă că suntem Unul, că posedăm un Eu permanent, munca serioasă asupra noastră înşine se dovedeşte a fi mai mult decât imposibilă.
Cine se crede mereu Unul, nicicând nu va fi capabil să se separe de propriile sale elemente indezirabile. Va considera fiecare gând, sentiment, dorinţă, emoţie, pasiune, afect etc. etc. etc., ca funcţionalisme diferite, nemodificabile ale propriei sale naturi şi chiar se va justifica în faţa celorlalţi, spunând că anumite defecte personale sunt de natură ereditară…
Cine acceptă Doctrina Multiplelor Euri, înţelege pe baza observării că fiecare dorinţă, gând, acţiune, pasiune etc., corespunde acestui sau altui Eu distinct, diferit…
Orice atlet al Auto-observării intime lucrează foarte serios înăuntrul său însuşi şi se străduieşte să îndepărteze din psihicul său diversele elemente nedorite pe care le poartă în interior…
Dacă o persoană începe cu adevărat şi foarte sincer să se observe în interior, se divide în două: Observator şi Observat.
Dacă acea divizare nu s-ar produce, este evident că nicicând nu am face un pas înainte pe Calea minunată a Auto-Cunoaşterii.
Cum ne-am putea observa pe noi înşine dacă am comite greşeala de a nu vrea să ne divizăm în Observator şi Observat?
Dacă această divizare nu s-ar produce, este clar că niciodată nu am face un pas înainte pe drumul Auto-Cunoaşterii.
Fără îndoială, când această divizare nu are loc, continuăm identificaţi cu toate procesele Eului Pluralizat…
Cine se identifică cu diversele procese ale Eului Pluralizat, este mereu victimă a circumstanţelor.
Cum ar putea modifica împrejurările acela care nu se cunoaşte pe sine însuşi? Cum s-ar putea cunoaşte pe sine însuşi cel care niciodată nu s-a observat în interior? În ce mod ar putea cineva să se auto-observe, dacă nu se divide mai întâi în Observator şi Observat?
Ei bine, nimeni nu poate începe să se schimbe radical atâta timp cât nu este capabil să spună: „această dorinţă este un Eu animalic pe care trebuie să-l elimin”; „acest gând egoist este un alt Eu care mă chinuieşte şi pe care trebuie să-l dezintegrez”; „acest sentiment care-mi răneşte inima este un Eu intrus, pe care trebuie să-l reduc la praf cosmic” etc. etc.
Fireşte, acest lucru este imposibil pentru cine nicicând nu s-a divizat în Observator şi Observat.
Cine ia toate procesele sale Psihologice ca funcţionalisme ale unui Eu Unic, Individual şi Permanent, este atât de identificat cu toate erorile sale, le are atât de unite cu sine însuşi, încât a pierdut, din acest motiv, capacitatea pentru a le separa de Psihicul său.
Evident, astfel de persoane niciodată nu se pot schimba radical, sunt oameni condamnaţi la cel mai deplin eşec. "

( Samael Aun Weor )

Diferitele Euri

"Mamiferul Raţional în mod greşit numit om, în realitate nu posedă o individualitate definită.
Incontestabil, această lipsă de unitate Psihologică în umanoid este cauza atâtor dificultăţi şi amărăciuni.
Corpul fizic este o unitate completă şi funcţionează ca un întreg organic, mai puţin când este bolnav.
Dar viaţa interioară a umanoidului în nici un caz nu este o unitate psihologică.
Cel mai grav lucru din toate acestea –în pofida a ceea ce spun diversele şcoli de tip Pseudo-esoteric şi Pseudo-ocultist– este absenţa organizării Psihologice
în profunzimea însăşi a fiecărui subiect.
Cu siguranţă, în astfel de condiţii, în viaţa interioară a persoanelor, nu există o muncă armonioasă ca un tot.
Umanoidul, în raport cu starea sa interioară, este o multiplicitate psihologică, o sumă de „Euri”.
Ignoranţii cultivaţi ai acestei epoci tenebroase închină un cult „EULUI”, îl divinizează, îl pun pe altare, îl numesc: „Alter Ego”, „Eu Superior”, „Eu Divin” etc. etc. etc.
Nu vor să-şi dea seama, pedanţii acestei vârste negre în care trăim, că „Eu Superior” sau „Eu Inferior” sunt două secţiuni ale aceluiaşi Ego pluralizat…
Umanoidul nu are, în mod sigur, un „Eu permanent”, ci o multitudine de diferite „Euri” infraumane şi absurde.
Bietul animal intelectual, în mod greşit numit om, este asemănător unei case în dezordine, unde, în loc de un stăpân, există mulţi servitori care vor întotdeauna să comande şi să facă ceea ce poftesc…
Cea mai mare greşeală a Pseudo-esoterismului şi a Pseudo-ocultismului ieftin este de a presupune că ceilalţi posedă, sau că au un „EU Permanent şi Neschimbător”, fără început şi fără sfârşit…
Dacă aceia care gândesc astfel şi-ar trezi conştiinţa, chiar şi numai pentru o clipă, ar putea evidenţia în mod clar, prin ei înşişi, că umanoidul raţional nicicând nu este acelaşi pentru mult timp…
Mamiferul intelectual, din punct de vedere psihologic, se schimbă în mod continuu…
A crede că dacă o persoană care se numeşte Luis, rămâne mereu Luis, se dovedeşte a fi ceva asemănător cu o glumă de foarte prost gust…
Acest subiect care este numit Luis are în el însuşi alte „Euri”, alte egouri care se exprimă în diferite momente prin intermediul personalităţii sale şi chiar dacă lui Luis nu-i place lăcomia, altui „EU” din el –să-l numim Pepe– îi place lăcomia şi aşa mai departe.
Nici o persoană nu este aceeaşi în mod continuu; într-adevăr, nu este nevoie să fii foarte înţelept pentru a-ţi da seama exact de nenumăratele schimbări şi contradicţii ale fiecărui subiect…
A presupune că cineva are un „Eu Permanent şi Neschimbător” echivalează, desigur, cu un abuz faţă de semeni şi faţă de noi înşine.
Înăuntrul fiecărei persoane trăiesc multe persoane, multe „Euri”, aceasta o poate verifica, prin ea însăşi şi în mod direct, orice persoană trezită, conştientă…"

( Samael Aun Weor )

Evenimente Personale

"Deplina auto-observare intimă a Eului Însuşi se dovedeşte urgentă când încercăm să descoperim stări psihologice greşite.
Incontestabil, stările interioare greşite pot fi corectate prin intermediul unor procedee corecte.
Dat fiind faptul că viaţa interioară este magnetul care atrage evenimentele exterioare, trebuie, cu maximă urgenţă, neîntârziat, să eliminăm din psihicul nostru stările psihologice eronate.
A corecta stările psihologice greşite este indispensabil când vrem să schimbăm, în mod fundamental, natura anumitor evenimente nedorite.
A schimba relaţia noastră cu anumite evenimente, este posibil dacă eliminăm din interiorul nostru anumite stări psihologice absurde.
Situaţii exterioare distructive ar putea deveni inofensive şi chiar constructive, prin intermediul corectării inteligente a stărilor interioare eronate.
Putem schimba natura evenimentelor neplăcute care ni se întâmplă când ne purificăm în mod intim.
Cine niciodată nu-şi corectează stările psihologice absurde, crezându-se foarte puternic, se transformă într-o victimă a circumstanţelor.
A face ordine în dezordonata noastră casă interioară este vital, când dorim să schimbăm cursul unei existenţe nefericite.
Oamenii se vaietă de toate, suferă, plâng, protestează, ar vrea să-şi schimbe viaţa, să iasă din nenorocirea în care se găsesc; din nefericire, nu lucrează asupra lor înşişi.
Oamenii nu vor să-şi dea seama că viaţa interioară atrage circumstanţe exterioare, şi că, dacă acestea sunt dureroase, se datorează stărilor interioare absurde.
Exteriorul este doar reflectarea interiorului, cine se schimbă în sinea lui produce o nouă ordine a lucrurilor.
Evenimentele exterioare niciodată nu ar fi atât de importante cât modul de a reacţiona faţă de ele.
Ai rămas senin în faţa celui care te-a insultat? Ai primit cu bunăvoinţă manifestările neplăcute ale semenilor tăi?
În ce fel ai reacţionat în faţa infidelităţii fiinţei iubite? Te-ai lăsat dus de veninul geloziei? Ai ucis? Eşti în închisoare?
Spitalele, cimitirele sau cavourile, închisorile sunt pline de sinceri înşelaţi care au reacţionat în mod absurd în faţa evenimentelor exterioare.
Cea mai bună armă pe care un om o poate folosi în viaţă, este o stare Psihologică corectă.
O persoană poate dezarma fiare şi demasca trădători prin intermediul stărilor interioare adecvate.
Stările interioare greşite ne transformă în victime neajutorate ale perversităţii umane.
Învăţaţi să înfruntaţi situaţiile cele mai neplăcute ale vieţii practice cu o atitudine interioară potrivită…
Nu vă identificaţi cu nici un eveniment; amintiţi-vă că totul trece; învăţaţi să vedeţi viaţa ca pe un film şi veţi primi beneficiile…
Nu uitaţi că întâmplări lipsite de importanţă ar putea să vă ducă la nenorocire dacă nu eliminaţi din psihicul vostru stările interioare greşite.
Fiecare eveniment exterior are nevoie în mod incontestabil de biletul adecvat, adică, de starea Psihologică precisă."

( Samael Aun Weor )

Stări Greşite

"Indiscutabil, în riguroasa observare a Eului Însuşi, se dovedeşte a fi întotdeauna urgent şi de neamânat să facem o diferenţiere logică completă faţă de întâmplările exterioare ale vieţii practice şi stările intime ale conştiinţei.
Trebuie să ştim de urgenţă unde suntem situaţi la un moment dat, atât în ceea ce priveşte starea intimă a conştiinţei cât şi natura specifică a evenimentului exterior care ni se întâmplă.
Viaţa în sine însăşi este o serie de evenimente care se succed în timp şi spaţiu…
Cineva a spus: „Viaţa este un lanţ de martirii pe care omul îl poartă încâlcit în Suflet”.
Fiecare este foarte liber să gândească cum vrea; eu cred că plăcerilor efemere ale unei clipe trecătoare le urmează întotdeauna dezamăgirea şi amărăciunea…
Fiecare întâmplare îşi are savoarea caracteristică specială şi stările interioare sunt deopotrivă de diferite feluri; acest lucru este indiscutabil, incontestabil…
Desigur, munca interioară asupra noastră înşine se referă în mod accentuat la diversele stări psihologice ale conştiinţei…
Nimeni nu ar putea nega faptul că în interiorul nostru cărăm multe erori şi că există stări greşite…
Dacă chiar vrem să ne schimbăm de-adevăratelea, trebuie, cu maximă urgenţă şi neîntârziat, să modificăm radical acele stări greşite ale conştiinţei…
Modificarea absolută a stărilor greşite produce transformări complete în domeniul vieţii practice…
Când o persoană lucrează serios asupra stărilor greşite, evident întâmplările neplăcute ale vieţii deja n-o mai pot răni atât de uşor…
Spunem ceva ce poate fi înţeles doar trăind-o, simţind-o cu adevărat pe terenul însuşi al faptelor…
Cine nu lucrează asupra lui însuşi este întotdeauna victimă a circumstanţelor; este ca o biată luntre pe apele furtunoase ale oceanului…
Evenimentele se schimbă neîncetat în multiplele lor combinaţii; vin unele după altele în valuri, sunt influenţe…
Cu siguranţă, există întâmplări bune şi rele; unele evenimente vor fi mai bune sau mai rele decât altele…
A modifica anumite evenimente este posibil; faptul de a schimba rezultate, de a modifica situaţii etc., este inclus desigur în numărul posibilităţilor.
Totuşi, există situaţii de fapt care într-adevăr nu pot fi schimbate; în acest ultim caz, trebuie să fie acceptate în mod conştient, chiar dacă unele se vor dovedi foarte periculoase şi chiar dureroase…
Incontestabil, durerea dispare când nu ne identificăm cu problema care s-a prezentat.
Trebuie să considerăm viaţa ca pe o serie succesivă de stări interioare; o istorie autentică a vieţii noastre este formată în special din toate acele stări…
Revizuind întreaga noastră existenţă, putem verifica prin noi înşine, în mod direct, că multe situaţii neplăcute au fost posibile din cauza stărilor interioare greşite…
Alexandru cel Mare, deşi a fost întotdeauna temperat prin natura sa, s-a dedat, din orgoliu, la excese care i-au produs moartea…
Francisc I a murit din cauza unui murdar şi abominabil adulter de care istoria îşi aminteşte încă foarte bine…
Când Marat a fost asasinat de o călugăriţă perversă, murea de îngâmfare şi de invidie, credea despre el însuşi că este absolut corect…
Doamnele din Parcul Cerbilor indiscutabil au epuizat complet vitalitatea înspăimântătorului fornicator numit Louis al XV-lea.
Multe sunt persoanele care mor din ambiţie, mânie sau gelozie, aceasta o ştiu prea bine psihologii…
De îndată ce voinţa noastră se întăreşte în mod irevocabil într-o tendinţă absurdă, ne transformăm în candidaţi pentru cavou sau cimitir…
Othello, din cauza geloziei, a devenit un asasin, iar închisorile sunt pline de înşelaţi sinceri…"

( Samael Aun Weor )

Starea Interioară

"A combina în mod corect stările interioare cu întâmplările exterioare înseamnă a şti să trăieşti inteligent…
Orice eveniment trăit în mod inteligent cere starea sa interioară corespunzătoare, specifică…
Însă, din nefericire, când oamenii îşi revizuiesc viaţa, cred că aceasta, în ea însăşi, este constituită exclusiv din evenimente exterioare…
Bieţii oameni! se gândesc că dacă o anumită întâmplare nu s-ar fi produs, viaţa lor ar fi fost mai bună…
Presupun că soarta le-a fost potrivnică şi că au pierdut ocazia de a fi fericiţi…
Deplâng ceea ce au pierdut, plâng după ceea ce au dispreţuit, se vaietă amintindu-şi de vechile obstacole şi calamităţi…
Oamenii nu vor să-şi dea seama că a vegeta nu înseamnă a trăi şi că aptitudinea de a exista în mod conştient depinde exclusiv de calitatea stărilor interioare ale Sufletului…
Desigur, nu are importanţă cât de frumoase sunt întâmplările exterioare ale vieţii, dacă, în acele momente, nu ne găsim în starea interioară potrivită, cele mai bune evenimente ne pot părea monotone, obositoare sau, pur şi simplu, plictisitoare…
O persoană aşteaptă cu nerăbdare festivitatea nunţii, este un eveniment, dar s-ar putea întâmpla ca, în momentul precis al evenimentului, să fie atât de preocupată încât, de fapt, să nu simtă nici o plăcere pentru acesta şi totul să devină la fel de rece şi arid ca un protocol…
Experienţa ne-a arătat că, nu toate persoanele care asistă la un banchet sau la o petrecere, se bucură cu adevărat…
Nu lipseşte nicicând un plictisit la cea mai bună dintre festivităţile publice şi piesele cele mai încântătoare îi bucură pe unii şi-i fac să plângă pe alţii.
Sunt foarte rare persoanele care ştiu să combine în mod conştient evenimentul extern cu starea internă potrivită…
Este deplorabil că oamenii nu ştiu să trăiască conştient: plâng când trebuie să râdă şi râd când trebuie să plângă…
Controlul este diferit: înţeleptul poate fi vesel, dar niciodată plin de frenezie nebunească; trist, dar niciodată disperat şi abătut; senin în mijlocul violenţei; abstinent în orgii; cast printre desfrânaţi etc…
Persoanele melancolice şi pesimiste cred ceea ce este mai rău despre viaţă şi, în mod sincer, nu doresc să trăiască…
Zilnic vedem oameni care nu numai că sunt nefericiţi, ci în plus –şi ceea ce este mai rău– amărăsc şi viaţa celorlalţi…
Astfel de oameni nu s-ar schimba nici dacă ar trăi zilnic din sărbătoare în sărbătoare; poartă boala psihologică în interiorul lor… Aceste persoane au stări intime complet perverse…
Totuşi, acei indivizi se auto-califică drept corecţi, sfinţi, virtuoşi, nobili, serviabili, martiri etc. etc. etc…
Sunt oameni care se auto-consideră în mod excesiv; persoane care se iubesc mult pe ele însele…
Indivizi care-şi plâng mult de milă şi care caută mereu soluţii de evadare pentru a se eschiva de propriile lor responsabilităţi…
Astfel de persoane sunt obişnuite cu emoţiile inferioare şi este clar că, din acest motiv, creează zilnic elemente psihice infraumane.
Evenimentele nefericite, reversurile norocului, mizeria, datoriile, problemele etc., sunt în exclusivitate ale acelor persoane care nu ştiu să trăiască…
Oricine îşi poate forma o bogată cultură intelectuală, însă sunt puţine persoanele care au învăţat să trăiască în mod corect…
Când cineva vrea să separe evenimentele exterioare de stările interioare ale conştiinţei, demonstrează concret incapacitatea sa de a trăi în mod demn.
Cei care învaţă să combine în mod conştient evenimente exterioare şi stări interioare merg pe drumul succesului…"


( Samael Aun Weor )

l'essentiel

(puor ...pygmalion )

Lisa Gerrard

"Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace,

Ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel"
( Luca 2:34-35 )