Seneca

"Pentru mine, dragul meu Prieten, dovada cea mai strălucită a faptului că spiritul provine dintr-un spaţiu mai înalt este chiar convingerea lui că se află într-o condiţie inferioară şi nedemnă şi nu se teme să iasă din viaţa aceasta: cel care îşi aminteşte de originea sa, ştie unde va ajunge în cele din urmă. 

Oare nu vedem cîte necazuri ne tulbură, cît de puţin ni se potriveşte trupul acesta? 

Acuma ne plîngem de dureri de cap, acuma, de burtă, acuma, de piept ori de gît; uneori ne provoacă suferinţă tendoanele, uneori, picioarele, acum suferim de diaree, acum, de guturai; ni se întîmplă ba să avem prea mult sînge, ba prea puţin: sîntem încercaţi şi azvîrliţi încoace şi-ncolo, aşa cum i se întîmplă celui ce nu locuieşte în propria sa casă.
Numai că, deşi am avut parte de un trup atît de stricat, ne facem planuri fără capăt şi ne împingem speranţele pînă la marginea ultimă a vieţii şi nu există nici bani, nici puteri în stare să ne mulţumească. 

Ce poate fi mai neruşinat decît această purtare, ce poate fi mai smintit? 

Nimic nu ne este de ajuns: şi totuşi sîntem meniţi morţii, ba chiar sîntem pe moarte. 

Fiecare zi ne apropie de cea din urmă şi fiecare ceas ne împinge către momentul în care ne vom prăbuşi în moarte.
Vezi bine în ce orbire se află spiritul nostru! 

Ceea ce numesc viitor se petrece azi, ba chiar în mare parte s-a petrecut de-acum: timpul în care am trăit este acolo unde era şi mai înainte ca noi să trăim. 

Greşim dacă ne temem de ziua din urmă: fiecare zi în parte duce deopotrivă către moarte. 

Sfîrşitul nostru nu înseamnă treapta aceea de pe care cădem, ci ea doar îl face să fie vădit; către moarte ne duce ultima zi, dar toate celelalte zile ne apropie de ea; moartea ne mistuie zi după zi, nu ne ia dintr-o dată. 

De aceea, un spirit măreţ, ce este conştient de natura sa superioară, se străduieşte să se poarte cu simţ moral şi cu hărnicie în sălaşul acesta în care a fost aşezat; el nu socoteşte că-i aparţine nimic din ce se află în preajma sa, ci, ca un călător grăbit, se foloseşte de ele de parcă le-ar avea împrumut. 

Ramîi cu bine."