.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 20 mai 2017


"Cand cineva se incumeta sa se lase in conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adica sa-si depaseasca constient conditia sa umana- sub actiunea Harului de Sus, bineinteles- poate vedea inca de aici arvuna desavarsirii sale, intr-un sentiment de liberare, ca o inviere din morti.
Timpul, cauzalitatea, lumea, viata si toate vamile cunoasterii, pline de chinul contrazicerilor, raman la pamant ca o gaoace de ou cand iese din ea un pui viu, sau cand dintr-o omida paroasa- trecuta aparent prin moartea unei crisalide- iese si zboara un fluture, in culorile curcubeului.
Asa suntem si noi in conditiile vietii acesteia, o candela cu untdelemn si fitil, dar inca neaprinsa.
Cand ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o inrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar in strucutra noastra spirituala, ca suntem in pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tinem chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata"


"Cararea Imparatiei"- Parintele Arsenie Boca

- foto: Tazio Secchiaroli

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu