"De la o vreme pamântul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
si mai jos de jos el are
umbra osoasa a stramosului oarecare.
Unde se sfârseste pamântul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de stramosi
care ne tin pe umerii lor victoriosi.
Ma uit la mine, ma uit la tine
si vad pomii pe care-i vom tine
crescut în pamântul de deasupra si viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de stramosi ai celor care vor fii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu