”Legenda Regelui Pescar începe cu regele când era copil şi trebuia sã petreacã o noapte singur în pãdure pentru a-şi dovedi curajul, ca sã poatã deveni rege.
In timp ce-şi petrecea singur noaptea, are o viziune sacrã. Din foc apare Sfântul Graal, simbolul graţiei divine.
Şi o voce îi spune copilului:
“Vei fi pãstrãtorul Graal-ului pentru ca acesta sã vindece sufletele oamenilor.”
Dar bãiatul a fost orbit de visurile mãreţe ale unei vieţi pline de putere, glorie şi frumuseţe.
În aceastã stare de uimire radicalã, pentru o clipã nu s-a mai simţit un copil, ci invincibil ca Dumnezeu.
A întins mâna în foc sã ia Graal-ul, dar Graal-ul a dispãrut, lãsând mâna sã ardã în foc, provocându-i o ranã teribilã.
Pe mãsurã ce bãiatul creştea, rana devenea mai adânca şi mai adâncă, pânã într-o zi, când viaţa lui şi-a pierdut sensul.
Nu avea încredere în nimeni, nici în el însuşi. Nu putea iubi, nu putea simţi cã este iubit. Era sãtul de experienţe. A început sã moarã.
Într-o zi, un nebun s-a rãtãcit la castelul lui şi l-a gãsit singur pe rege.
Fiind un nebun, avea o minte limitatã. Nu a vãzut în el regele. A vãzut doar un om singur în suferinţã.
L-a întrebat pe rege:
“Ce te supãrã, prietene?”
Regele a rãspuns:
“Mi-e sete. Am nevoie de apã sã-mi rãcoresc gâtul.”
Aşa cã nebunul a luat o cupã de lângã patul regelui, a umplut-o cu apã şi i-a dat-o regelui.
Când regele a început sã bea şi-a dat seama cã rana incepe să i se vindece, până ce mâna i s-a curăţat de tot.
S-a uitat în mâinile lui şi a vãzut cã ţinea Sfântul Graal pe care îl cãutase toatã viaţa.
S-a întors cãtre nebun şi i-a spus mirat:
“Cum ai putut tu gãsi ceea ce am căutat eu toată viaţa şi nici unul din cei mai vrednici oameni ai mei nu au reuşit să găsească?”
Nebunul i-a rãspuns:
“Nu ştiu asta. Tot ce ştiu, doar cã îţi era sete.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu