vine o vreme...

"Vine o vreme cand realizezi ca tot ce ai trait au fost doar iluzii...realizezi ca ai pus sufletul in palma unor oameni care nu au stiut sa il pretuiasca...iar tot ce au facut a fost sa il arda, putin cate putin.
Si totusi mergi mai departe de fiecare data pe drumul vietii...un drum pe care trebuie sa il strabati pana la capat...un drum cu multe denivelari dar nu depinde de tine unde este acel capat.
Tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pas cu pas.
Uneori poate din neatentie te impiedici si cazi, dar te ridici, chiar daca fiecare cazatura doare, iti speli cicatricile cu lacrimi sperand ca de acum incolo drumul va fi drept.
Dar oare va fi?
Tu stii bine ca nu, dar iti impui sa crezi asta, cum altfel vei merge mai departe?
Incerci sa intelegi de ce oamenii pe care ii iubesti cel mai mult, te dezamagesc cumplit...de ce iti confunda bunatatea cu naivitatea, de ce iti vad greselile dar nu si partea buna, de ce unii intineaza iubirea transformand-o in sclavie, de ce se cred indreptatiti sa fure viata celor ce se ofera lor cu toata fiinta...
Nimeni nu are putere asupra nimanui de pe pamant...toti suntem egali...toti avem un suflet...
Nu sunt perfecta si nici nu pretind a fi, am greselile mele , poate...sau mai degraba cu siguranta am ranit oameni dar, niciodata voit.
Am invatat sa raspund raului cu bine si cel mai important pentru mine este ca am invatat sa iert, sa nu port pica nimanui, oricat de mult m-ar fi facut sa sufar..
Un singur lucru nu pot face...nu pot uita...
Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambet tine pret de o clipa, ca tot ce dai e gratis iar ce primesti are un pret...
Realizezi ca iubirea este puntea pe care se plimba durerea dar te incapatanezi sa mergi pe ea.
Aproape ca nu mai este ceva care sa te sperie, devii imun la suferinta si tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti tii sufletul strans in palma, sa-ti protejezi farama de lumina, apoi...sa ridici ochii spre cer...
Sti bine ca de acolo vine, IUBIREA, IERTAREA, JUDECATA, PUTEREA de a merge mai departe."
-autor necunoscut

Ne naștem în interiorul unui război...

"Daca diavolul te-a prins de-un fir de par, roaga-te !
Ca de nu, iti ia si capul."
( proverb )

energie...

"Candva, ma gandeam ca o sa ma dezvat de trup si ca o sa ma dezvat de trecerea timpului. Dar ca n-o sa ma pot dezvata niciodata de lupi, pentru ca ei isi lasa urmele labelor lor pe zapada. Si atunci ar trebui sa ma dezvat si de zapada, dar de zapada nu te poti dezvata in niciun chip, chiar daca esti dezvatat de tine insuti." ~Nichita~

"Pentru mine deșteptăciunea nu este altceva decât gradul cel mai înalt al mediocrității… N-am încotro: orice aș face, mie-mi plac întotdeauna extremele… Ori un țăran, ori Dante – ceilalți, cu toții, la o parte; jos cu oamenii deștepți, cu o...amenii spirituali, cu oamenii abili și cu intelectuali odioși! Ce sunteți voi, ceilalți în fața unui țărănoi murdar care îmblătește grâul ca să vă dea de mâncare? Ce produceți voi? Vorbe și iar vorbe, mistificări și neghiobii!”

De unde vine Rh-ul negativ?

 

de Dana Purgaru
 

”- Teoria Rh-ului negativ îi împarte pe umanoizi în două categorii distincte: oameni şi reptilieni
V-aţi întrebat vreodată care sunt originile omului modern? Cum a apărut „maimuţa albă” şi de unde provine sângele cu Rh negativ? Există multe teorii ce susţin că acesta este „moştenirea” noastră de la „zei”.

ADN de la maimuţe şi... extratereştri
În ciuda mai multor teorii existente, nimeni nu a putut să găsească încă veriga lipsă în ceea ce priveşte apariţia omului modern în urma unei mutaţii spontane ce s-a petrecut brusc acum 35.000 de ani, când a apărut Rh-ul negativ. Potrivit unor cercetători, se pare că s-a folosit ADN extraterestru pentru a se crea omul modern de Neanderthal şi, paradoxal, se pare că singura teorie ce reuşeşte să stea în picioare este cea legată de încrucişarea ADN-ului de la maimuţe cu cel extraterestru.

85% din populaţie are Rh pozitiv
Rh-ul negativ ne spune dacă o persoană are sau nu o anumită proteină în celulele roşii. Dacă nu are factorul Rh înseamnă că este Rh negativ, iar dacă îl are este Rh pozitiv. Aproximativ 85% din populaţie are Rh pozitiv, deşi variază din punct de vedere al sexului sau al rasei (la africani 90%-95% au Rh pozitiv, iar asiaticii, 98%-99%). Deşi Rh-ul negativ este destul de rar, acesta există.

Rh-ul negativ şi avortul spontan
În timpul sarcinii, celulele sângelui de la făt pot „evada” în sângele mamei. Acestea însă pot uneori să fie catalogate drept diferite de cele ale mamei, şi atunci se petrece un proces de respingere cauzat de anticorpii eliberaţi special de corpul mamei, proces ce poate duce la avort spontan. Acest fenomen se întâmplă în cazul în care o femeie cu Rh negativ concepe un copil cu un bărbat cu Rh pozitiv. Fătul poate moşteni Rh-ul tatălui şi atunci apare riscul avortului spontan. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul femeilor cu Rh negativ care au un partener tot cu Rh negativ. Astfel, orice femeie trebuie să îşi cunoască Rh-ul pentru a-şi proteja copilul în caz de sarcină.
Dacă Rh-ul negativ este un lucru normal, de ce se petrec aceste respingeri? Mulţi cercetători spun că este vorba despre o trăsătură străină, extraterestră. Dar este oare apariţia Rh-ului negativ un fenomen întâmplător sau unul planificat?

Bascii, mai avansaţi decât alţi europeni
Cercetătoarea R. Frank de la Universitatea din Iowa, SUA, a demonstrat faptul că unul dintre popoarele cu cele mai multe persoane cu Rh negativ au fost bascii. Aceştia aveau de două ori mai mulţi reprezentanţi cu acest tip de sânge decât majoritatea europenilor, trăsături genetice ce îi diferenţiază de ceilalţi oameni albi. De asemenea, foloseau un limbaj cu origini necunoscute. Aceste lucruri îi fac susceptibili a fi descendenţi ai primilor oameni moderni care au apărut pe Pământ în mod spontan şi misterios. Ei erau foarte avansaţi din punct de vedere al tehnologiei şi dominau continentul nostru înainte de expansiunea Imperiului Roman. De asemenea, se pare că erau urmaşii direcţi ai creatorilor construcţiilor megalitice din Europa, şi nu numai (printre care şi Stonehenge).

Rasa care a venit din Rai
Sângele cu Rh negativ nu urmează acelaşi tipar evoluţionar ca acela pozitiv. De fapt, evoluţia se pare că a jucat un rol esenţial în această anomalie. S-a dovedit faptul că sângele este cel mai puţin predispus mutaţiilor şi că la mijloc nu există o mutaţie reală, iar apariţia Rh-ului negativ nu a fost o întâmplare, ci a apărut brusc din surse externe. Multe texte antice, printre care şi Biblia, aduc argumente (ascunse) în acest sens şi povestesc despre o rasă care a venit din Rai pe Pământ şi a creat „omul” după imaginea sa. Oamenii i-au văzut ca „zei”, care trăiau vieţi lungi, făceau miracole, zburau către sau din cer în „care” de metal, trăgeau cu „săgeţi de foc” şi generau cutremure.

S-au înmulţit cu oamenii de pe Pământ
Cine erau aceşti „zei”? Cu certitudine erau creaturi mult mai avansate decât noi, care puteau zbura în Cosmos, aveau cunoştinţe despre aviaţie, metalurgie, univers, medicină, agricultură (multe dintre grânele noastre se pare că au apărut brusc în acelaşi timp pe Pământ), energie atomică, arme sofisticate şi, evident, genetică. Textele antice spun că şi-au luat soţii de pe Pământ şi s-au înmulţit, deşi hibrizii care ar fi rezultat ar fi fost sterili din cauza necompatibilităţii (această problemă însă se pare că a fost rezolvată în laborator, prin manipulare genetică).

Crearea prototipului uman original
Omul de Neanderthal ar fi fost prima încercare, a urmat apoi omul de mijloc şi, în fine, ultimul din lanţ, omul modern, un rezultat al încrucişării dintre „zei” şi omul de mijloc. Singurul lucru ce „trădează” aceste experimente genetice este Rh-ul negativ, o moştenire a noastră de la „zei”. Aceşti oameni nu au primit proteina ce se găseşte în sângele direct legat de Rh-ul ce se întâlneşte la maimuţe. Pentru a o moşteni, unul dintre părinţi trebuia să aibă proteina de la maimuţe, iar acest lucru nu era posibil decât dacă se combina ADN-ul de la primate cu ADN-ul de la „zei”. Aşa a şi fost creat prototipul uman original.

Distribuţia tipurilor de sânge

Factorul negativ al Rh-ului este considerat o mutaţie de „origini necunoscute”, ce s-a petrecut iniţial în Europa. Iată distribuţia tipurilor de sânge pe Pământ:
O Rh pozitiv 37%
A Rh pozitiv 36%
B Rh pozitiv 9%
AB Rh pozitiv 3%
O Rh negativ 7%
A Rh negativ 6%
B Rh negativ 1%
AB Rh negativ 1%

Trăsăturile reptilienilor

Iată mai multe exemple de trăsături pe care cei cu Rh negativ le pot avea (unii le numesc trăsături de reptilian):
- o vertebră în plus (coadă);
- temperatură a corpului mai scăzută;
- presiune a sângelui mai mică;
- abilităţi mentale analitice crescute;
- o vedere bună şi simţuri aparte;
- rezistenţă mai mare împotriva virusurilor şi bacteriilor;
- majoritatea are păr blond ori roşcat;
- sensibilitate la căldură sau la lumina soarelui;
- nu pot fi clonaţi;
- spun că au avut multe experienţe extrasenzoriale sau au fost răpiţi de extratereştri.”

http://www.in5d.com/rh-negative-blood.html

- Am...O Rh negativ! :D

cui ii e frica de reptilieni

”Vederea aceasta e relativa ochiului meu” - Nichita Stănescu

Eheu, ţipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus....
Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi aşezarea ta între morţi.
Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding şi dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
şi clopotul
şi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
şi să-l dăruiesc acelei umbre cu aripi
să stea pe el să-l încălzească ca o pleoapă.
Taci dracului, i-am spus ochiului
în tine pasărea este moartă.

cei mai frumosi din lume ochi, e-ai casei pe care o ridică un barbat pentru-o femeie ...

 

 

foto

In fiecare perete se deschide o usă si pe fiecare iese un gladiator. Gâtleje de lup vor schelălăi împrejur, asteptând ca unul dintre noi sa moară.

- pictura: Georgi Petrov

Cu spaimă îmi încep confesiunea, și-amară mi-e vorba cât ghiara in gat o mai simt. Despovarată, descopăr, într-un spațiu al nimănui, cum liniștea crește deasupra și nu-n lăuntru...Mă înstrăinez și habar-n-am dacă de mine însămi sau doar de câteva simțiri...Pentru cine? Pentru ce?

Iv cel naiv - e frumos să mori

”sîntem mici universuri
născute dintr-un big bang de iubire.
trăim cât niște universuri mai mici,
cu toate micile noastre războaie,
cu minicatastrofele noastre,
cu perioadele noastre de înflorire
și de regres.
apoi murim și ne întoarcem
în locul din care-am venit.
îi puteți spune neant. beznă. lumea
de dincolo. practic, ne întoarcem acasă.
și ce poate fi mai frumos
decât să te intorci seara, acasă,
obosit, după o zi lungă cât o viață.”

Iv cel naiv

- pictura: Paul McCloskey


lumi

“Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l să plece, fiindcă dacă se va întoarce, va fi pentru totdeauna al tău. Şi dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău.” - Khalil Gibran.

 

frecvențe

Încă nu m-am dumirit dacă spectrul de frecventă este chiar o scară asemeni celei pe care urci/cobori în trepte sau celei care te tot duce în/spre/continuu, prin tine ( mare este Moebus sau poate Escher...).
Interactionează câmpuri de energie creând particule solide ce se-adună-n  forme.
Și-n forme, pâlpâie frecventa căldurii,  cea a sunetului și a luminii...

Dacă lumina nu le poate trece, lasă umbre.

Si umbra-i o vibratie , pe-aceeasi axa cu culorile…

 - pictura: artistul modern ucrainean Ivan Marchuk

Alexandru Vlahuță - ”Din prag”

”O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
Mâțișorii vrunei sălcii peste groapa mea totuna.
Plâns de mamă, plâns de creangă... tot nimic eu nu voi ști,
Fie că-n senin ori nouri va sta soarele ori luna,
Fie că va da zăpadă, ori că iarba va-nverzi.
Fontă, tuci.
Însă, uite, mă-nspăimântă întunericul de veci,
Nentreruperea acestei liniști împietrite, reci:
Să nu mai revin în viață niciodată?... Niciodată?...
E grozavă vorba asta!... Limbă nemaidezghețată,
Humă, nemaiîncălzită de simțiri și de idei!
Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei.
Viforoasă mi-e viața, și deșartă, și amară.
Ce trudit mă simt sub cruda suferinților povoară!
Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecută-ntr-o orgie.
Parc-aș fi de-un veac pe lume... O paragină pustie...
Spulberatu-mi-s-a pân și scrumul visurilor mele.
Ș-acum gândurile toate, ca de plumb, mi le simt grele.
Mi-a rămas inima rece și-mpietrită de durere,
Și mi-i silă de-un prieten, de-un cuvânt de mângâiere,
De-o privire ce-mi zâmbește veselă, de mine însumi.
Aș voi să nu-mi întrebe nimeni cugetul și plânsu-mi.
Ca un vânt printre ruine simt că-mi vâjie-ntre tâmple...
E-ntuneric și cenușă... Tot aștept să mi se-ntâmple
Vro nenorocire mare ca să mă mai miște-oleacă,
Să mai fulgere în noapte-mi, ca urâtul să-mi mai treacă.
Ca să mor!... Să mă întunec pe vecie?... Prea e crud.
Să nu mai gândesc nimica, nici să văd, nici să aud?
Să nu mai primesc văpaia soarelui de primăvară,
Ori să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară,
Și s-ascult, pe gânduri, doina trișca de la târlă,
Sau duiosul plâns al apei șopotind noaptea pe gârlă?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, e negrăit de lesne să-ți repezi un glonț în creier!...
Dar pe cer scânteie luna, dar în iarbă cânt-un greier,
Trișcă fluier.
E-o mișcare, e un farmec care-n veci nu se mai curmă...
Și când te întorci și cugeți, lung privind ce lași în urmă,
Simți că nu-i chip să te saturi, c-a trăi i-o fericire.
Primești orice suferință, dar eterna nesimțire,
Nu. Durerea are-un capăt. Moartea-ți zice:
Niciodată.
Altă viață?...Altă lume?... i-o poveste minunată;
Însă, ca să-i dea crezare, în veci mintea-mi n-o să poată.
Eu o lacrimă de-aicea nu mi-aș da-o pentru toată.
Nesfârșita fericire din viața de apoi.
Câteva lopeți de țărnă... Rămâi țărnă și gunoi!
Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași un nume,
Ca-i săpat la zidul nopții, c-ai muncit să-ți scoți în lume
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea.
Urma-ți fi-va cunoscută pe-unde ți-ai purtat scânteia...
Ș-o scânteie-n alergare e o rază... Mângâiere !...
Dulce-i să ți-o știi la fundul vieții pline de durere.
Ah, fugiți, gânduri nebune, soli ai negrului mormânt!
Nu mă-ndur. Pe cer sunt stele, flori și păsări pe pământ.
Ș-apoi... e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi...
Ți-i zadarnică ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi
Și-mi mai vânturi mintea,-n lături, fugi cu neagra ta povață!
Înaintea morții mele moartea dragostei de viață.”