.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 3 octombrie 2013

în/cîntare

 
Un poem..hmmmm,
nu mai e o joacă.
Acum îi este ochiului greu
să găsească stralucirea și,
s-o poată aseza
pe bucata de hîrtie șifonată...
 Și-apoi, Cuvîntul,
cuvîntul se lasă greu -
rostit mai întîi pentru sine,
încet, repetat, cît mai mult,
cît mai tare,
pîna îl striiiiig cîntat lungit în cîntare...
:)))
Dragilor, dragelor,
poezia-i frumoasa care doare
 și trebuie arsă pe rug,
ca pe-o vrăjitoare!

2 comentarii:

  1. Mi se-ntamplă, in vis, să ma văd pe mine insămi...
    Stau nemiscata si sunt mult mai tanara.
    Si se repeta acest vis....
    Ziua , ma ispiteste cate un cuvant. Si de n-are sens il obosec putin rostndu-l si, pacalind mintea c-ar fi goala, aceasta imi aseaza povestea seminficatiei...
    Nu pot sa vorbesc cu tine , chit ca te am in inima ca pe-o samanta.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere